11 septembrie
(...)
La Bucureşti, departe deci de mine, Un
Cristian m-a invitat la CDPL Fest şi i-am spus să facă el tot ce vrea, pentru
că eu nu mai sunt în ţară şi nu pot.
De şi mai departe, scriitorul
american Paul Mandelbaum scrie pe larg din Los Angeles despre Bucureşti şi
despre o lume din care până de curând făceam şi eu zi de zi parte. Cuvintele pe
care le-a scris despre mine le copiez aici: “So, after the symposium, I seek
out a couple of the younger faces in the crowd. One, a poet named Daniel Marin
shakes his head with bemusement over the behavior of his elders. “They act like
teenagers.” (…) When I later read some of Marin’s poems online, I am struck by
the determined innocence of their voice. There’s no Tanasian anguish between
the lovers in his poem “The Little Prince,” but rather an attempt to crawl into
a blissful, almost childlike cocoon, from which the two can “take turns
watching on the spyglass” the grown-ups outside.” (Haunted in Bucharest: fathoming my mother’s homeland by talking to its
writers by Paul Mandelbaum,
Los Angeles Review,
September 9th, 2012)
Ieri am fost la curs şi m-a întrebat
profesoara ce îmi place să fac şi, după un vid mental de câteva secunde, i-am
spus că îmi place să privesc şi că uneori scriu. M-a întrebat de două ori dacă
chiar am poezii şi mi-a spus că predă şi creative writing. O să-i trimit
poeziile pe care mi le-a publicat Anita Natascia Bernacchia
în L'immaginazione. După aceea, am fost la
cumpărături cu Ruben şi cu Filipa, care mi-a arătat un fel de detergent pe care
să-l cumpăr, dar era, de fapt, altceva. Aşa că am cumpărat altceva. Apoi a
trecut pe la mine să-şi ia pachetul de soia pe care-l uitase (ea e vegetariană,
cum am fost şi eu în urmă cu câţiva ani), mi-a spus şi ea că era altceva, i-am
zis că ok.
Apoi, pepsi-pepsi-pepsi, fără
motiv.
Apoi Ofelia, care mi-a spus că-i
întârzie apariţia cărţii şi că cine ştie când mi-o poate trimite şi că cine
ştie când mă poate vedea. Mi-a dat link la o melodie.
Apoi Adrian Suciu, care tocmai
s-a întors în civilizaţie (parcă şi Eva Precub, dar în urmă cu mai multe zile).
Adică la Bucureşti.
Apoi Laura Dan, care s-a implicat
aproape emoţional în povestea de dinainte să plec din ţară şi sper să fie cum
simte ea. E mereu optimistă, dar acum aşa simte: că o să fie bine.
Apoi, Cosmin Dragomir, sau nu.
Lui Cosmin nu îi sunt restant, i-am spus dinainte să plec din Bucureşti că nu
poate conta pe mine. El a publicat un material în ziarul Ring şi, din câte-l
cunosc, nu se va lăsa până nu va organiza ceva şi în Club A, un fel de concert
caritabil.
Apoi, Ioana Cheregi, liniştită şi
liniştitoare (aşa e mereu), care vrea să m-ajute, încearcă să strângă nişte
fonduri pentru mine. I-am spus că e greu, ştia.
Apoi, Alessandro, care m-a ajutat
să-mi traduc prima parte din jurnal în italiană.
Apoi, Adina Dabija, deja s-a
întors la New York.
Apoi sms de la Franziska.
Apoi sms de la Stefania
Canterville Maiore.
(nu mai ştiu exact ordinea)
Apoi, fb şi fotografii pe care
le-am postat din această insulă.
Apoi, Ioana Vighi, care vrea o
poveste.
Filipa s-a mirat că nu am vrut să
beau cafea cu ea şi m-a întrebat de ce dorm tot timpul. În realitate, noaptea
n-am dormit deloc, iar de dimineaţă am avut chef să stau doar cu mine, dar până
la urmă i-am răspuns şi Ioanei.
Filipa m-a întrebat în timpul
cursului de azi de ce lipsesc de la cursul de azi. I-am spus că sunt bine. Însă
următoarele 2 zile voi sta tot în casă.
Nessun commento:
Posta un commento