Lorena Lupu a postat pe blogul ei cel mai frumos anunt si imi va citi poemele maine, 24 septembrie, la Muzeul Literaturii, incepand cu h. 18:00.
Florin Caragiu, Sorin Grad (egophobia) si RoCultura mediatizeaza si ei evenimentul.
le multumesc frumos!
23/09/08
maine seara te astept la Muzeu. in Bucuresti.
22/09/08
21/09/08
back to Manhattan
n-am intalnit decat o persoana din Ro la unul din hostelurile unde am fost cazat (în Las Vegas). probabil că românii fie călătoresc prea puţin, fie, când călătoresc, se cazează la hoteluri mai scumpe.
în schimb, f multe rusoaice. foarte mulţi asiatici, de asemenea. dacă nimereşti în cameră cu un chinez nu e prea bine... e foarte prietenos, adoră conversaţia, dar... nu îi poţi înţelege engleza. soluţia e să vorbeşti numai tu :D.
am aflat care este cel mai cunoscut român în străinătate, de la un angajat al aeroportului din Dallas, un etiopian care ştia mai multe decât mine despre Hagi şi care m-a întrebat “ce mai faci” (o întrebare care mi s-a mai pus de vreo trei ori, tot de către persoane de culoare), am aflat cât de frumoasă e Transilvania de la o rusoaică; nu a vizitat Ro, dar “am citit despre Transilvania şi am văzut foto”. o fată din Noua Zeelenda a economisit bani 5 ani pentru o călătorie de 6 luni în jurul lumii. a vizitat deja Asia şi Europa şi ne-am întâlnit la New York. secretul călătoriei ei constă în faptul că “mă plimb pe jos prin fiecare colţişor al oraşului fără să intru la muzee, restaurante etc, ca să-mi rămână bani şi pentru următorul oraş. în felul acesta, reuşesc să mă plimb foarte mult”. am aplicat şi eu această metodă (în primele 3-4 luni de bursă Erasmus) în oraşele din Italia.
întoarcerea la New York am inaugurat-o printr-o călătorie cu ferry de la Manhattan la Staten Island, via Liberty Island, şi o plimbare prin Central Park, după care m-am reîntâlnit cu Brâncuşi la MoMA şi am privit pentru prima oară lucrările lui Henry Darger la American Folk Art Museum, unde am rămas şi la un mic concert. s-au derulat, zilele următoare, firesc, scene din Brooklyn, Queens (ceva mai prietenos decât prima dată), atmosfera colorată din Harlem, podul Brooklyn (care m-a dezamăgit, nu se compară cu Golden Gate Bridge şi nici cu Towel Bridge), Chinatown îngemănat cu Little Italy pe o parte şi cealaltă a Canal Street, străduţele pline de shopping, artists&galleries din SoHo, Wall Street (prea… baricadată pentru mine), Washington Square, în renovare, Times Square etc.
am privit New York-ul din cel mai înalt punct al său, Empire State Building Observatory, şi am coborât la Madison Square pentru a urmări setul 2 al finalei US Open pe ecranul din Park. pe la 7:15 pm abia am ajuns la ICR (Institutul Cultural Român – filiala New York), era aşadar… închis. dar am dat acolo peste nişte oameni foarte simpatici şi amabili şi am putut arunca o privire “live” asupra mult disc(p)utatei expoziţii. am găsit-o foarte colorată şi atât. eram curios să descopăr argumentele “scandalului poneiului roz” de prin presa din Ro.
Bronx, un cartier foarte simpatic. m-am plimbat cu Bx 15 până s-a oprit ploaia.
cel mai mult îmi plăcusera Philadelphia şi San Francisco înainte să mă întorc la New York. dar după 7 zile în care l-am străbătut încontinuu, mi-am dat seama că mi-ar plăcea foarte mult să locuiesc în Manhattan. undeva în partea de vest a Parcului Central, dacă s-ar putea.
10 septembrie 2008
19/09/08
de unde incepe istoria
la Philadelphia am vizitat în primul rând locul de unde începe istoria Statelor Unite: Independence Hall, unde a fost adoptată Declaraţia de Independenţă, în 1776 (urmând ca în 1787 să fie scrisă Constituţia) şi Liberty Bell Center, care e considerat şi astăzi un simbol internaţional al Libertăţii. am continuat cu New Hall Military Museum, Carpenter's Hall si National Museum of American Jewish History, al cărui rol pare a fi acela de a exemplifica înţelesul libertăţii în SUA prin istoria evreilor americani... experienţa lor de libertate. "there are no right answers, only discussions", iar vizitatorii sunt invitaţi să comenteze pe marginea unor subiecte controversate de religie, politică, viaţă culturală, de exemplu (şi transcriu întrebarile pe care le-am găsit pe un perete şi care îşi aşteaptă răspunsurile personale pe nişte bilete colorate pe care ne mai scriem numele şi oraşul. la rândul lor, acestea vor fi expuse):
1. Are opportunities for advancement equally available to all ethnic and racial minorities in the US?
2. Is Israel the homeland for all Jews?
3. Does antisemitism exist in the United States?
4. Are Jews white?
5. Is intermarriage a significant threat to religious communities?
6. Should religion play a role in American politics?
m-am plimbat mult pe Market Street, în memoria lui Benjamin Franklin, şi pe Chestnut St., una dintre cele mai circulate străzi din Philadelphia. Walnut Street mi-a amintit de micuţul Downtown al Fort Worth-ului şi totodată de Dublin, prin arhitectură.
la Franklin Court am încercat mai multe numere de telefon. au răspuns, pe rând, Thomas Jefferson, Roosevelt, Franklin, Truman. dar şi... Immanuel Kant. ultimul pe care l-am sunat a fost George Washington, la 703-280-2000. şi am vizionat un filmuleţ, "Portret of a Family", despre viaţa lui Benjamin Franklin. actorii au interpretat rolurile soţiei, fetei, băiatului şi al lui Franklin însuşi; n-am reţinut numele lor, dar au transpus fenomenal spiritul epocii.
4 septembrie 2008
16/09/08
09/09/08
Washington DC
Federal Bureau of Investiation (FBI) sărbătorea 100 de ani când am trecut pe lângă el. nu are o clădire prea frumoasă. tot din exterior am văzut şi Pentagonul... o clădire surprinzător de urâtă. Washington Monument este cea mai înaltă construcţie din Capitala Statelor Unite, dar "gazonul" care îl înconjoară lasă de dorit. The White House este... f albă :).
Washington nu este în nici un caz unul din oraşele în care mi-ar plăcea să locuiesc, dar îl salvează câteva cartiere şi mai ales muzeele. am vizitat: National Museum of the American Indian, Air and Space Museum, African Art Museum, Smithsonian Castle, Freer&Sackler Gallery, The National Gallery of Art-West Building, Natural History Museum, Hirshhorn Museum, Reynolds Center: American Art Museum & Portrait Gallery, cu un incredibil "Lunder Conservation Center" şi… National Zoological Park.
pe 3 septembrie, între 10:15 si 11:15, am vizitat US Capitol, cu Rotunda, The Old Hall of the House (now serves as National Statuary Hall), Brumidi Corridos, The Old Supreme Court Chamber.
...m-am îndepărtat încet şi m-am întors de mai multe ori să privesc.
2 septembrie 2008
between Pacific Ocean and San Francisco Bay
dacă Los Angeles este cel mai mare sat pe care l-am vizitat vreodată, San Francisco este un frumos oraş. zgârie nori serioşi, străzi înclinate, aglomeraţie ca în Europa în centru. este cel mai neamerican oraş din US. doar scările exterioare (de incendiu) ale unor blocuri amintesc de New York, dar arhitectura cartierelor este în general diferită. nominalizez Alamo Square, cu renumitele "colorful Victorian houses" (cu the San Francisco skyline în fundal), care pot fi văzute şi în unele postcards şi movie scenes; Civic Center, cu City Hall, "Capitol-ul" lor; Ferry Building, unde am ajuns cu celebra historic F line, destul de aglomerată vineri seara. de altfel, cable car sunt o experienţă în sine şi au o istorie a lor încă din 1873. tot cable car am luat de la Powell Street până la Lombard Street (în Russian Hill), "the crookedest street in the world" because of its eight sharp turns on a 40-degree slope. zig zag-urile străzii presărate cu flori oferă o plăcută perspectivă asupra golfului. dar nu, nu m-am îndreptat către cel mai cunoscut pod din lume. înainte, o panoramă a oraşului, de la Twin Peaks. Muni Metro underground K to Forest Hill Station... eu a trebuit să iau shuttle bus după numai 2 minute, pentru că a izbucnit un incendiu la Church Station... "Take the bus 36. Get off at Marview and Panorama Drive, walk up Marview to Farview. Turn right on unmarked footpath and walk to the overlook". acel "unmarked footpath" are cam între 15 si 30 cm lăţime!!... iar la "overlook" există un indicator. o să mă uit într-o foto ca să vă spun ce scrie pe indicator*. după aceea am coborât în Golden Gate Park, unde se află San Francisco Botanical Garden, Huntington Falls, Stow Lake, Strawberry Hill, Japanese Tea Garden şi alte locuri tăcute pe unde mi-a plăcut să mă plimb.
Golden Gate Bridge l-am traversat o dată cu ceaţa şi nu m-am oprit până la Sausalito. la întoarcere, ceaţa îşi facea obişnuitul rond care a făcut-o celebră.
* "Be Safe and Keep Our Coyotes Wild"
foto din San Francisco - link
30 august 2008
01/09/08
L.A.
beaches
cu 75 de mile de "sunny coastline" în faţă a trebuit sa fiu foarte selectiv. am ales Long Beach, până la Queen Mary, Venice City Beach şi, desigur, Santa Monica. m-am despărţit cu greu de Third Street Promenade, destinaţia numărul unu pentru shopping, live theater & street performers.
salsa & "why is it now unpatriotic to ask questions?"
la numai 100 de metri de locul în care cuplurile cu acte în regulă sau ad-hoc au arătat tot ce poate scoate mai frumos la iveală muzica Salsa, pe aceeaşi Promenade se lasă brusc o dată cu seara o grea întrebare: "Why has the greatest crime in US history never had a criminal investigation?"... "why you should demand a new 911 investigation!"... pe mine m-au cam zguduit puţin din temelii materialele video şi pliantele prezentate acolo... multe semne de întrebare care, într-adevar, par să justifice astfel de iniţiative chiar şi după atâţia ani.
beach yoga
la 8:30 pm se vede f frumos plaja Santa Monica. deasupra, paralel cu Main Street, printre palmieri e o zonă verde f frumos amenajată, un loc tocmai bun unde să mă întind şi să privesc de sus Pacific-ul.
nu mi s-a părut foarte... yoga ce făceau nişte oameni acolo, dar mi-a plăcut locul de desfăşurare; m-am aşezat lângă ei fără urmă de regret.
Nathalie, yoga advisor, mi-a lăsat cartea ei de vizită. evident că nu-i voi urma cursul (mă voi întoarce acasă…). firavă la prima şi la a doua vedere, m-a impresionat prin rafinament şi linişte interioară.
Soul of Los Angeles
dacă îl separi de fâşia superbă de litoral, dacă tai şi Hollywood-ul şi câteva case f frumoase, rişti să rămâi cu nimic. Los Angeles pare o imensă întindere şi atât. Little Tokyo e doar un mic cartier, Fashion District nu înţeleg de ce se numeşte aşa, Arts District nu are pic de prospeţime. singurul cât de cât ok, Financial District, locul înalţilor skyscrapers, e totuşi mai puţin vizibil decât cel similar din Dallas (deşi de departe pare invers). prin urmare, o coborâre în Downtown poate fi extrem de plictisitoare. nu şi dacă nimereşti o seară Grand Performances în California Plaza. eu am ajuns tocmai la fix pentru daKAH Hip Hop Orchestra. ştiaţi că există o asemenea orchestră??
Geoff "Double G" Gallegos a oferit o seară muzicală diversă, cu influenţe cubaneze, indiene, africane, precum şi din Mingus şi Ellington.
cu un program de concerte ce se întinde pe toata perioada verii, până la începutul lui octombrie, "Grand Performances" nu are cum să nu te surprindă. dacă mă voi mai referi la acest eveniment îl voi numi de acum simplu: "Soul of Los Angeles".
25 august
cum cobor din hostel, la ieşire trec printre Jane Powell şi Spike Jones. puţin mai încolo, două chinezoaice se fotografiază cu steluţa lui Jackie Chan de pe trotuar. asta îmi aduce aminte să vizitez Chinatown, iar după aceea, ca orice turist, El Pueblo Historical Monument de pe Olvera Street, "birthplace of L.A.". nu mai cobor în Downtown (cu Walt Disney Concert Hall, LA City Hall, Museum of Contemporary Art (MOCA) etc.), pentru că am fost ieri, şi o iau în direcţia opusă.
Griffith Park este cel mai mare parc municipal din America de Nord. cu numai două zile în urmă o parte din el a fost cuprinsă de flăcari (iar suspectul arestat), dar, don't worry, Observatorul cu acelaşi nume atrage în continuare o mulţime de turişti. eu nu m-am oprit să-l vizitez, am căutat un loc de unde să fotografiez the Hollywood Sign. nu am avut prea mult timp la dispoziţie, pentru că la 16:00 a început înregistrarea show-ului meu preferat şi evident că am ajuns la studioul 3 al NBC cu două ore înainte. The Tonight Show i-a avut ca invitaţi pe John Mc Cain, Dara Torres şi Juliana Hatfield. Juliana doar a cântat. mi-ar fi plăcut să-l văd şi pe Obama, dar Mc Cain, trebuie să recunosc, a făcut o impresie destul de frumoasă, dovedind că are simţul umorului. eu venisem în special pentru Jay Leno. am avut o poziţie grozavă: în faţa mea, la vreo 6 metri, senatorul Mc Cain, candidatul la Casa Albă. puţin la dreapta, sub un unghi de 7-8 grade, l-am urmărit în detaliu pe Jay Leno. care încă dinainte să înceapă filmarea ne-a arătat cât poate fi de simpatic; a făcut picture show cu publicul, a invitat pe scenă spectatori să cânte, să spună orice, să se facă de râs (două puştoaice suedeze au cântat Happy birthday to you în suedeză prietenului lor de acasă; evident că el nu le-a putut auzi…). într-una din pauze a luat medalia recent câştigată de Dara Torres la Jocurile Olimpice şi a mers cu ea s-o arate lui Kev, tipul ce conduce formaţia de muzică a show-ului. foarte drăguţ! asistenta lui "din umbră" (o blondă în negru) a scris tot timpul câte ceva pe nişte plăcuţe şi nu a fost pauză în care să nu se ducă la el pentru comentarii (sau indicaţii). a fost o emisiune ca la carte. luni dupa-amiază în studio cu Jay Leno. nici că se putea încheia mai frumos ultima mea zi la Hollywood.
26 august 2008
Iscriviti a:
Post (Atom)
