Cartea lui Koch

un prieten mai vechi mă invită la o lansare de carte. sunteţi invitaţi şi voi :)

am votat. dar nu faceţi ca mine

duminică e o zi frumoasă, dar eu mă trezesc târziu. la fel şi astăzi. totuşi am un favorit şi mă prezint la vot. secţia e închisă între 14:30 - 18:30: se aşteaptă noile buletine de vot pentru că s-au epuizat incredibil de repede cele aduse de dimineaţă (cineva n-a sesizat la timp discrepanţa?). până la 21:00 se mai interzice accesul în secţie în două rânduri (între 19:45 - 20:15 şi 20:30 - 20:45) pe motiv că sunt deja prea multe persoane în interior la coadă la vot (dar unele din cele care aşteptau în interior votaseră deja). între 20:35 - 20:45 preşedinta secţiei somează oamenii (studenţi - majoritatea) să părăsească secţia de votare căci nu mai are cum să le vină rândul la timp. în cele din urmă (când deja toţi aveam mobilele deschise încercând să semnalăm o posibilă fraudă) revine asupra deciziei şi cei aflaţi în secţie pot vota. eu la 21:10, printre ultimii.

2 weeks in Berlin

topul criticilor de poezie

deşi sunt mai degrabă retractil când vine vorba despre… deşi sunt conştient că mă expun astfel teribil, Ioana m-a provocat aici şi nu-mi place să bat în retragere. aşa că o provoc şi eu. şi o dată cu ea, se subînţelege, pe toţi cei care intră pe această pagină. dar nu numai:

1. ce critici de poezie citiţi? (maxim 10)
(nominalizaţii)

2. care dintre ei vă inspiră încredere? (top 5)
3-4. cel mai (in)credibil? (unul singur plus (se subînţelege, încă) unul)
5. cel mai harnic/activ? (unul singur)
6. cel mai puţin harnic (caut un sinonim pt. leneş :D – pt. scrierea pe diplomă)/ cel mai inactiv (unul singur)
(premiaţii)

cei chemaţi să răspundă sunt cei care citesc cărţi de poezie, deci, în linii mari, cei care le scriu (nu vă jenaţi, asta e situaţia… momentan)

termen: 10 zile

la sfârşit adunăm punctele şi anunţăm câştigătorii. pentru punctele 2-5 dăm diplome, pentru 6 dăm cărţi :D. cei care doresc să doneze cărţi de poezie pentru premiere sunt invitaţi cu drag.

premierea: la târgul Gaudeamus

Se caută:

Gazdă la târg - o editură cu stand
Moderator – un poet sau un critic tânăr. sau, şi mai bine, un cristian?
Sponsor – pentru banii de diplome, în principiu… eventual şi pt. pişcoturi :D

de Juriu nu e nevoie, că numărăm voturile împreună (aici, pe blog)

preluare-mediatizare pe alte bloguri – la liber

Regulament, explicitare: la punctul 2 topul final e dat de numărul de puncte, astfel: primul clasat în fiecare top individual acumulează 5 puncte, al doilea 4 ş.a.m.d. la 3-6 - în funcţie de numărul de ori de câte e nominalizat fiecare din… nominalizaţi (sic)

Later Edit: pot vota doar bloggerii şi cei ce deţin un cont pe un blog colectiv. Nu se votează “anonim”.
Alte detalii în curând.

În curând, liber la vot!!!! :) (nu încă)

Later later Edit: nu la Gaudeamus şi nu în această lună
Later later later Edit: de fapt nici în acest an. (şi poate că nici la anul)

un fel de nu stiu ce...

mi se pare trist cand un om se apuca sa-l acuze (eronat) de lipsa de documentare pe un alt om cand el insusi nu s-a documentat.

redau mai jos un scurt "dialog" (recuperat partial de pe aceasta pagina a Retelei literare... primele doua mici comentarii nu le-am putut recupera), iar la sfarsit ii raspund poetei Angela Furtuna la intrebari:


3. Comentariu publicat de Daniel D. Marin cu 7 minute în urmă:

de fapt aceste detalii nu se gasesc nici pe site-ul oficial. le-am solicitat mai demult si pe e-mail organizatorilor (vrand sa mediatizez si eu evenimentul), dar nu mi le-au trimis. am aflat, in schimb, despre mici... anomalii... unii din participantii la festival nu au asigurata cazarea, transportul nu li se deconteaza.... iar in cadrul festivalului nu are loc nici macar un singur moment poetic bulgaresc... sigur ca da, din pricina crizei financiare... numai ca asa, cu exceptia momentului poetic de vineri seara (unde va urez succes), pare mai mult un festival judetean...

4. Comentariu publicat de Angela Furtuna cu 28 secunde în urmă:

Remarc faptul ca simtiti nevoia sa discreditati. O suficienta si o aroganta care tradeaza lucruri nu tocmai frumoase.

5. Daniel D. Marin: spuneam doar ca sunt mici scapari si un pic de lipsa de transparenta, nimic mai mult. si faptul ca mie nu-mi pare un festival tocmai balcanic, dar nu stiu in ce masura aceasta opinie a mea se numeste dorinta de discreditare. oricum, in cazul in care se va dovedi cumva ca m-am inselat (adica dupa festival) voi mai face un comentariu aici si voi recunoaste acest lucru. sper sa se dovedeasca a fi un festival ireprosabil, iar de la anul sa inceapa totusi sa fie cu adevarat balcanic! (si va asigur ca in momentul in care insasi dumneavoastra veti avea exigentele mele legat de orice alt festival nu va voi suspecta nici de aroganta, nici de suficienta)

cele bune,
Daniel

6. La 1:23pm în Septembrie 23, 2009, Angela Furtuna a spus...

Domnule Daniel D. Marin,

Nu va cunosc si nu mi-au placut insinuarile dv. in legatura cu evenimentul din Braila.
Nu stiu ce intentii aveti, insa lipsa de eleganta a discursului dv. m-a determinat sa sterg mesajele dv.
Fara sa dati nume si fapte, doar acuzati, insinuati si murdariti.
Nu facem parte din acelasi club.

Angela Furtuna


7. La 1:35pm în Septembrie 23, 2009, Angela Furtuna a spus...

Spuneti, va citez: "spuneam doar ca sunt mici scapari si un pic de lipsa de transparenta, nimic mai mult. si faptul ca mie nu-mi pare un festival tocmai balcanic, dar nu stiu in ce masura aceasta opinie a mea se numeste dorinta de discreditare. oricum, in cazul in care se va dovedi cumva ca m-am inselat (adica dupa festival) voi mai face un comentariu aici si voi recunoaste acest lucru. sper sa se dovedeasca a fi un festival ireprosabil, iar de la anul sa inceapa totusi sa fie cu adevarat balcanic! (si va asigur ca in momentul in care insasi dumneavoastra veti avea exigentele mele legat de orice alt festival nu va voi suspecta nici de aroganta, nici de suficienta)

cele bune,
Daniel "

dar nu e nimic concret in spusele dv. Doar insinuari de genul "mici scapari si un pic de lipsa de transparenta". Simt in ceafa respiratia rece a celui ce sta sa ridice piatra, etern haituitor al celor ce incearca sa faca ceva.
Nu se simte dorinta de Bine si de progres. Doar eterna romaneasca pofta de a pune totul sub semnul discreditului.
Nu stiu ce sunteti dv., ce stiti despre conditia scriitorilor sau a bibliotecilor din Romania, si nici daca va preocupa cumva scoaterea tarii din niste blocaje imense, care sunt in primul rand mentale.

Eu regret ca ne-am cunoscut. Astfel.
In general, regret pofta asta de a distruge totul de care dau dovada multi conationali.
Trimitere Comentariu Înapoi Vizualizare Execuţie Adaugă ca prieten Ştergere comentariu

8. La 1:37pm în Septembrie 23, 2009, Angela Furtuna a spus...

Si sunteti arogant.
Aveti exigente, dv., NUMAI DV., de parca ati inventat coada la pruna.
Dar dv. ce ati realizat pana la ora actuala? ce faceti dv., inafara de ham ham, asa incat sa va permiteti atata lipsa de modestie?


9. Daniel D. Marin:

Stimata poeta,

era doar o simpla "opinie pre-festival" (bazata, va asigur, pe adevar. puteti verifica si singura cele 2-3 lucruri pe care le-am spus vizavi de editia de anul acesta a festivalului. daca insa va mentineti parerea ca sunt insinuari, puteti interveni aici: http://danieldmarin.wordpress.com/. voi face probabil o scurta postare pe acest subiect) fara nici un fel de restrictie si sa aratati pe ce va bazati cand ma suspectati de insinuari).

Imi cer scuze daca v-am deranjat cu ceva, chiar n-am intentionat.

Toate cele bune,
Daniel

10. PS: Scuze, adresa site-ului e: http://danieldemarin.blogspot.com/
v-am raspuns acolo


Sa mentionez acum pe ce m-am bazat cand am spus "mici scapari si un pic de lipsa de transparenta":

1. mici scapari:

- nu exista nici macar un scurt moment poetic bulgaresc in cadrul festivalului (asa cum se poate observa din programul postat pe Internet de doamna Angela Furtuna)
- nu se deconteaza transportul si nu se asigura cazarea pentru toti participantii, chiar daca ei au fost alesi, dupa cum mentioneaza doamna Furtuna in postarea dumneaei, de catre un juriu (""Jurizarea efectuată (pe bază de dosare înscrise) de către reprezentanti ai Uniunii Scriitorilor din România în vederea desemnării participanţilor la a III-a ediţie a Festivalului Poeţilor din Balcani, Brăila 2009, a fost finalizată. Vor participa la evenimentele 2009 următorii scriitori români: Nicolae BĂCIUŢ, Angela FURTUNĂ, Victoria MILESCU, Ofelia PRODAN, Octavian SOVIANY, Adrian SUCIU, Aurel ŞTEFANACHI"") - stiu acest lucru chiar de la unul dintre participanti (caruia nu i se asigura si nu i se deconteaza), dar aflasem inca dinainte chiar de la... organizatori


2. un pic de lipsa de transparenta:

- nu se mentioneaza in nici un loc de pe site-ul oficial (cel putin pana in acest moment) in ce consta concursul (sau jurizarea), mai exact care e obiectul jurizarii, in schimb se mentioneaza: ""Sâmbătă, 26.09.2009, Ora 19.00: Festivitatea de premiere şi recital liric al poeţilor premiaţi""

- nu mi s-a raspuns de catre organizatori la intrebarile pe care le-am formulat pe e-mail, desi am fost asigurat ca voi fi informat in cel mai scurt timp si mi se va trimite si programul festivalului - acest lucru in contextul in care mi-am exprimat dorinta de a mediatiza acest festival.

story of this summer

ne vedem la Bookfest

l-am luat deoparte şi i-am spus
se lansează

sau se lasă lansat

de
Paul Cernat şi Robert Şerban

vineri, 19 iunie
ora 13:00
în Pavilionul 14, stand B 11
(asta înseamnă standul editurii Tritonic)

Lorena Lupu ne va citi câteva texte din volum

o întâlnire emoționantă (cu Gabriela Melinescu)

... activitatea de blogger nu e pentru mine... în ultima lună am ținut numai pentru mine câteva bucurii: întâlnirea cu elevii liceului Dante Alighieri (și cu doamna profesoară Elena Cocu), în cadrul festivalului Primăvara poeților (detalii urmând acest link), o mică lectură din volumul meu "așa cum a fost" (detalii aici), în interpretarea poetului Constantin Abăluță (cu complicitatea poetului și criticului Octavian Soviany) și, mai ales, întâlnirea specială cu poeta, dar și (aveam să descopăr cu ochii mei) artistul plastic Gabriela Melinescu. mi-a lăsat ca amintire cuvinte frumoase pe jurnalul suedez, partea a patra: "pentru Daniel / căruia nu-i e frică de lei" :)

cred că la ora aceasta e deja în drum (înapoi) spre Suedia, dar o parte din ea o puteți descoperi, până pe 6 mai, la Galeria Dialog a Primăriei sectorului 2. eu sper ca desenele ei să vă emoționeze și să vă inspire!

un interviu compromiţător

Daniel D. Marin: "Întâlnirile mele ciudate cu oamenii sunt intense şi se consumă pe loc"

un webterviu de Lorena Lupu:

-preluat de pe blogul La Nouvelle Sappho-

Greeeu să îl determini pe tânărul poet Daniel D. Marin să îşi deschidă sufletul, să-ţi dea şi ţie voie să arunci o privire înăuntru! Omul e un şir interminabil de măşti. Se fofilează în spatele timidităţii, apoi pe după jocuri de cuvinte aproape rebusiste. Dar ce se ascunde îndărătul lor…

— On Thu, 3/19/09, lorena lupu wrote:

From: lorena lupu
Subject: Re:
To: d…@yahoo.com
Date: Thursday, March 19, 2009, 2:30 AM

Daniel, hai sa te webtervievez, sa te cunoasca lumea mai bine, sa promovam cele doua evenimente de saptamana viitoare. L.

— On Thu, 3/19/09, Daniel D. Marin wrote:
From: Daniel D. Marin
Subject: legat de interviu
To: lorena lupu
Date: Thursday, March 19, 2009, 12:54 PM

Lorena,
… eu pe mess ma mai surprind doar prin exceptie (si doar pt. ca mai sunt destul de mult singur prin birou; acasa am conexiune slaba, aproape ca lipseste de fiecare data cand ma intorc spre seara de la serviciu sau de la vreun mic eveniment (eventual) literar. doar cand imi mai verific e-mailul, imi place sa intru asa, si uit sa ma pun pe Invisible. sau imi da cineva cate un buzz de imi sar capacele. deci nu sunt persoana potrivita pentru o astfel de convorbire. cum de altfel nu sunt persoana potrivita in general… nu sunt pe faza. nu m-as regasi nici intr-o discutie pe reportofon… ca sa nu ramai cu impresia ca am ceva impotriva mess-ului. mi-a placut mult convorbirea ta cu Marian Coman, absolut delicioasa. si iti multumesc pentru ca te-ai gandit atat de frumos la mine (incat sa iti inchipui ca as face fata la asa ceva), mi-e si rusine sa te refuz, dar sunt nevoit.

Daniel

PS: e imposibil sa convietuiesti web-line (sic) cu persoane ca mine :D. tu imi ceri exteriorizare prin reactii (raspunsuri) rapide. eu ca sa ma pot exprima vreodata trebuie ca, din contra, sa raman cat se poate de interiorizat…

— On Thu, 3/19/09, lorena lupu wrote:
From: lorena lupu
Subject: Re: legat de interviu
To: d…@yahoo.com
Date: Thursday, March 19, 2009, 2:03 PM

te rog frumos sa termini cu lamentatiile de baba si sa imi acorzi o farama de credit. mai exact, nu te rog ci te somez. nu ma face sa scot la iveala mitocanca din mine, atata iti spun.
LL

——–

Daniel D. Marin: buzz
Daniel D. Marin: (e un buzz timid) :)

lorena lupu: Esti poet adevarat, ba chiar poet cu premii pe la festivaluri de poezie, si o nominalizare la premiul national de poezie Mihai Eminescu, sectiunea Opera Prima. Ce anume te visai, cand te imaginai om mare?

Daniel D. Marin: cred ca profesor de mate, sau altceva la fel de banal

lorena lupu: si ce anume te atragea in profesia banala de profesor de mate?

Daniel D. Marin: Dar sa fac precizarea ca eu inca nu sunt mare. Partea mea… ludica ar jongla un pic cu faza asta, numai ca, intr-adevar, Lorena, ca si atunci, si acum sunt destul de defazat cand ma intreaba cineva ceva legat de viitorul meu. Eu nu iti pot spune nici cum as vrea sa apar imbracat pe strada la o intalnire cu tine. Lucrurile astea de viitor ma cam depasesc, sincer. Cunosc cateva chestii despre mine la prezent si un pic la trecut si cam atat.

lorena lupu: aha… Dar nu te-am intrebat nimic legat de viitor. Te intrebam doar cum te visai ca adult, pe cand erai copil.

Daniel D. Marin: Eu ma simt mic, ff mic, deci m-ai intrebat de viitor. Cred ca ma visam oricum, dar nu om normal. Dovada ca nici n-am prea ajuns.

lorena lupu: Ei, hai, chiar oricum? Totusi, trebuie sa remarc ca axa timp e foarte variabila din punctul tau de vedere.

Daniel D. Marin: Sunt destul de atemporal.

lorena lupu: bine! pentru inceput, ne vorbesti putin despre tine, cel din trecut? despre copilul care ai fost?

Daniel D. Marin: Au fost cateva perioade… Una, ca sa intru in joculetul tau, suav-contemplativa, pe la 15 ani. O alta speculativ-angajanta (pe la 12). Si o alta anxios-regenerativa. :D

lorena lupu: bine, dar vreau si eu o imagine concretă, ceva. ai frati/surori? ai crescut la casa sau la bloc?

Daniel D. Marin: peste tot, depinde unde locuiau parintii in acel moment (mie oricum imi placeau cel mai mult delegatiile in care tatal meu ma lua cu el). am si o sora. dar nimic din asta nu e legat de perioadele alea.

lorena lupu: inteleg ca parintii tai isi schimbau des domiciliul pe cand erai mic?

Daniel D. Marin: nu. doar de 3 ori. de fiecare data eu crescand intr-un grad de libertate superior

lorena lupu: inseamna ca ai fost un norocos.

Daniel D. Marin: pai eram un copil mai ciudat, asta n-ai inteles.

lorena lupu: in ce sens “ciudat”?

Daniel D. Marin: pai, de ex., intr-o faza, prea contemplativ. Mi se parea ca lumea se invarte si eu fac ce fac si tot in urma ei stau. Era o dorinta nevinovata de a sta cu mine insumi cat mai mult si de a urmari de aici felul in care au ales sa se miste unul sau altul. Era, mai pe scurt, o savoare (a lumii) mai mult statica… si eu ma infruptam din ea. Intr-un fel mai ciudat, am tras eu concluzia acum :D

lorena lupu: unde ti-a placut cel mai mult sa stai? care a fost locuinta din copilarie care te-a fascinat cel mai mult?

Daniel D. Marin: habar nu am. In mine, mi-ar veni cel mai simplu sa raspund. Nu prea m-au fascinat locuintele, pentru ca nu imi puteam impune spiritul meu organizat (pe atunci) decat prea putin. Acolo intrau oameni, intrau sora, parintii.

lorena lupu: am inteles, un spirit contemplativ care ii excludea pe cei din jur

Daniel D. Marin: ei, acum sper ca nu incerci sa faci din mine, retrospectiv, un mic filosof. Eram si eu mai ciudat si atat.

lorena lupu: Nu incerc sa fac nimic, pe cuvant de onoare. Te intreb ce anume iti placea sa contempli. La ce iti placea sa te uiti?

Daniel D. Marin: La lumea din jurul meu. Si mai ales la formele geometrice de pe tavan. Descopeream tot felul de geometrii…

lorena lupu: A fost vreun lucru care să te captiveze în mod deosebit?

Daniel D. Marin: La un moment dat am avut o situatie mai tensionata cu toti oamenii din jur. Speculam greseala si o aruncam in ochii “imprudentului” imediat ce-l prindeam. Eram un “vanator”, fara sa mi se dea recompense (dimpotriva), recompensa era ca de fiecare data invatam ceva si despre el, si despre mine… Si era un mod activ de a-mi administra fiecare particica de inceput de viata.

lorena lupu: cu alte cuvinte, erai un mic razbunator?

Daniel D. Marin: Eram atent la greseala si atat. Si o aduceam in prim plan. Fara razbunare. “Razboinic” mai degraba, nu razbunator.

lorena lupu: Aha, interesant! Deci nu erai chiar “matza blanda” care incerci sa pari.

Daniel D. Marin: Da, pe la 7-8 ani. Aveam ceva cu toata lumea si cam toata lumea avea ceva cu mine. Eram un copil foarte orgolios. Pe atunci.

lorena lupu: Da? Ia invata-ne rapid o reteta de diminuare a orgoliului!

Daniel D. Marin: Pai nu stiu. La mine s-a sublimat intr-un impuls de a duce la capat ceea ce incep.

lorena lupu: Si cand ti-ai descoperit inclinatiile poetice?

Daniel D. Marin: Nu stiu, Lorena. Memoria mea nu e atat de nepieritoare.

lorena lupu: Memoria nu, dar poate ai insemnari, incercari, notite. Probe, ca la trebunar!

Daniel D. Marin: Nu le mai am de mult. Si nici nu stiu cand mi s-a “infiripat” ideea ca as putea continua sa scriu. A… Poate la vreo ora de literatura romana, cand proful meu, convins ca eu voi avea ceva poetic de spus, ma privea cu nerezervat entuziasm. Orele de literatura erau un neintrerupt dialog intre noi doi (unii colegi m-au urat pentru asta), incat la un moment dat m-a lasat corigent.

lorena lupu: serios?

Daniel D. Marin: ca sa imi aduc aminte, “peste ani”, de el, ca sa nu-l uit. Si uite ca i-a si reusit.

lorena lupu: Ai fost corigent la romana? Tu?

Daniel D. Marin: Dap, in a 11-a. Proful de romana (din liceu) mi-a fost cel mai spectaculos admirator, dar si cel mai necinstit adversar.

lorena lupu: Si ce ai facut? Te-ai pregatit asiduu si ai invatat toata materia?

Daniel D. Marin: Materia o stiam! Nu ma interesau notele!

lorena lupu: In a 11-a scriai deja?

Daniel D. Marin: El (profu) spunea ca scriu bine. Si cand i-am spus ca nu ma intereseaza notele, a incercat sa ma convinga de faptul ca evaluarea celuilalt trebuie sa insemne mai mult in ochii mei. Dar pe mine nu ma interesau notele pentru ca incercam sa ma debarasez de ideea de recompensa pentru ceea ce fac. Vroiam, cu alte cuvinte, sa fiu ceea ce sunt neconditionat. Cam asa as expedia subiectul acesta si, o data cu el, intalnirile mele ciudate cu oamenii. Sunt intense si se consuma pe loc. Si ei raman cu impresia ca ar mai putea fi ceva dupa. Dar de cele mai multe ori nu e.

lorena lupu: Si a inteles mesajul?

Daniel D. Marin: M-a lasat corigent, nu ti-am spus? Asta a fost urmarea.

lorena lupu: Inteleg.

Daniel D. Marin: Nu m-a marcat cu nimic asta. Dumnealui avea impresia ca eu cand ma trimite la biblioteca, “pentru a nu ma plictisi la ora dumnealui”, cand era o lectie mai neinteresanta (da, ma trimitea la biblioteca atunci cand nu simtea nevoia sa discutam ceva in timpul lectiei) citesc filosofie si ma reincarc pentru discutiile de a doua zi. In realitate eu rezolvam probleme de fizica. Am obtinut trei ani consecutiv clasarea in topul celor mai buni rezolvitori de probleme al unei reviste de fizica ("Evrika" se numea). Si asta si datorita acelui prof de romana!

lorena lupu: Uaaau!

Daniel D. Marin: Dar am scris si o glosa

lorena lupu: O mai ai?

Daniel D. Marin: Uitasem de ea, dar o colega de liceu a tinut-o minte. Cand a terminat Facultatea de Drept, ne-am reintalnit intamplator si mi-a spus ca amintirea ei cea mai interesanta cu mine e acea glosa. Poate daca ne vom mai intalni vreodata – tot intamplator – o sa i-o cer…

lorena lupu: Bun. Hai sa vorbim de primul tau volum, “Ora de varf”.

Daniel D. Marin has signed out. (20.03.2009 19:46)

lorena lupu: Danieeeeel!

SMS: Scuze. Mi-a picat netul. Daniel.

- despre volumele lui Daniel, “Oră de vârf” (2003) şi “Aşa cum a fost” (2008), vorbim la licee. -

...

abia acum incalzesc cafeaua de dimineata, printre caderi de net...

am amânat cafeaua de dimineaţă mai spre seară, pentru că

sunt un om bun şi, fiind un om bun, îmi doresc să câştige fiecare om ce îşi doreşte mai tare

no subjects 4 the moment

ma gandesc la ceva cu edituri, cum fac ele -daca fac- fata crizei, ce planuri editoriale au & stuff like that, but I am not sure...

cum se ratează o întâlnire. la teatrul Odeon.

... nu prin timiditate (nu că m-aş fi vindecat de ea), nu prin răsturnare de situaţie în ultimul moment, ci prin locul ales. pentru că ne place teatrul, am ales Odeon, la o "dezbatere" informală cu publicul (aşa înţelesesem eu dintr-un anunţ), pentru a avea după aceea plăcere egală pentru o scurtă plimbare prin centrul (cât de cât) istoric al Capitalei.
numai că... eu am întârziat 5-6 minute, iar ea a apucat să intre. foarte frumos, că doar ăsta şi era primul punct al întâlnirii.
numai că... pe mine nu m-au mai lăsat să intru, căci, mi se spune solemn: "a început"! bine, stau în picioare, în spatele sălii, nu-i o problemă, dar mă aşteaptă cineva înăuntru. mai degrabă atunci să iasă ea şi mergeţi în altă parte... schimb de sms-uri...
numai că... pe ea n-au mai lăsat-o să iasă.
cooolll... cel de afară (pus de organizatori) nu mă lasă să intru, cel din interior nu o lasă să iasă. şi cam aici s-a terminat toată întâlnirea. am rămas fix cu sms-urile :D.

dar aveam să constat ceva minunat: câteva fete (probabil bloggeriţe) au rămas la uşă să aştepte, poate-poate s-o îndura durul de la intrare. inflexibilitatea şi indiferenţa "oficialului" faţă în faţă cu firavitatea şi răbdarea iubitorului de evenimente culturale.

PS: cât despre organizatori, jos pălăria, super eveniment! atâta doar că dacă tot au mediatizat în stânga şi în dreapta de ce nu şi-or fi luat o sală mai mare...

ce se mai vinde

o dimineaţa online cu RA, care, mai nou, vinde personaje. fiind la cafea, nu pot tasta o replică, dar puteţi da peste una aici.

sign

întâlnire într-un scurt metraj

Văzut de aproape

[continuarea (cronicheta de duminică): aici]

... un roman despre pseudo-artă culinară şi pseudo-sex... sau atât a lăsat să se vadă Cătălina George la întâlnirea de săptămâna aceasta a cenaclului Euridice. Un joc între fetiţe care se îmbracă şi se dezbracă de îndată ce se cunosc şi "liantul" Mihai, "bucătarul" care teoretizase "relaţia erotică ideală" în nenumărate rânduri. După care, desigur, trece la fapte mai mari.
În afară de triunghiul Letiţia-Mihai-Ela mai apar doar două personaje, tanti Mia, "insomniaca şi obsedata de călcător", o profesoară de literatură în al cărei corp hormonii fac ravagii, previzibil... şi Mariana, colega de la birou, despre care n-am aflat mare lucru.
Mâna scriitorului aproape că lipseşte, n-am văzut felul în care se leagă fazele erotice de altceva. Plus că şi erotismul, dacă l-am putea numi aşa, e din zona mai soft, nici măcar nu şochează.

Cum e până la urmă cu acest menage a trois al erotismului carnal care ar vrea să acopere toate posibilităţile... unii ar spune că ar fi o experienţă totuşi difuză din punct de vedere al plenitudinii umane, alţii că nu.
Dar nu aici ar sta miza romanului, aflăm spre final. Şi atunci, unde şi de ce, aţi fi poate curioşi...
Dacă în prima parte scrierea Cătălinei George a suscitat un oarecare interes prin sală, partea a doua a lecturii a fost doar fadă.

Să mă întorc la "miezul" romanului şi să spun că ratează şi pornografic/la nivel de vulgaritate (pentru că mai degrabă în zona aceasta se învârte autoarea, erotismul fiind o ţintă prea grea). Intensitatea trăirii erotice nu se menţine mai mult de un rând-două, diminuându-se clişeistic.

Dacă Claudiu Komartin, pus faţă în faţă cu exhibiţionismul deşănţat al lui Galeriu, ameninţa cu părăsirea unei săli de cenaclu în urmă cu mai mulţi ani sau, ca să fiu şi mai exact, îl soma pe Galeriu să o părăsească (ceea ce, de altfel, s-a şi întâmplat), domnul Marin Mincu, mai calm, reiterează momentul Ioana Baeţică (**), de prin 2000-2001. "Când şi cât din text -când explorezi acest spaţiu tabuizat - devine autentic în scriitură"? Dar tot domnul Mincu completează, spre surprinderea mea: "Cătălina ne-a cam lăsat paf, pentru că are o îndrăzneală pe care nu o are scriitorul contemporan, care atunci când vrea să fie îndrăzneţ cade în vulgaritate". Să deducem atunci că Letiţia se ridică deasupra vulgarităţii şi reuşeşte să ajungă la erotism? Sau că scrierea ei atinge şi alte mize? Cam da, ar fi de părere distinsul critic Marin Mincu, de vreme ce "a reuşit să ne provoace cu folos".
Cam puţin totuşi, spun eu, pentru un cenaclu cu pretenţii...

(**) În treacăt fie spus, însemnările Cătălinei nu au nimic de a face cu fişele Ioanei Băeţică, totuşi mult mai mult decât nişte însemnări fade pe marginea propriei sexualităţi...

hot news

cercetarea românească - cine pleacă ultimul stinge lumina

"bugetul" cercetării

revolta savanţilor - noul exod şi ştergerea României de pe harta cercetării

cafeaua de dimineata, cu:

gradina turceasca, editorul Nicolae Tzone si... a doua capsuniada stiintifica

o poezie

Pe Laura Bândilă am întâlnit-o aseară, la poeticile cotidianului - microfonul deschis, şi mi s-a părut că surprinde cu drag arhaicul unei lumi rurale de mult nemaifrecventată în poezie, cel puţin nu cu atâta candoare şi naturaleţe a evocării. Mie mi s-a părut simpatică poezia ei, atât de simpatică încât v-o propun şi vouă :).


rădăcini

drag mi-e cerul iernii cu stele
răcoarea dimineţilor
dealu de la idicel,
snopu ce-l tai cu secera
(nu la fel de dragă, Miriştea)
dragă mi-e brazda dată la 5 dimineaţa
ascuţitu coasei, într-un fel în care m-a învăţat tata moş ăl mic
fluierul
mersul la biserică
învârtita
da şi-n sârbă mă prind cu drag
nu la fel de drag mi Strânsu Murii
da la greblat mi drag să mă-ntrec
drag tare mi să iau calu de căpăstru
să bat la război, să fac ţăgile
să cânt oilor
dar ăl mai drag mi să torc.
să torc...
că parcă văd firul destinului cum se leagă
şi cum se deapănă viaţa pe fuior
sucită când mai gros, când mai subţire
după ştiinţa şi îndemânarea muierii
doamne cât mă străduiam să netezesc lâna trasă din caier
ba cu scuipat, muncind-o între degete
ba cu limba, netezind-o cu buzele
şi când se rupea
tresărea în mine fiorul unei temeri
de care n-am scăpat nici acum
degeaba deprinsem cum să prind firul
cît să nici nu se vadă
de botul ăla de lână scărmată
şi dusă la maşână înainte s-o prindă mama victorie în caier
că în mine încolţise deja tristeţea cumpănii
pe care ţi-o citesc ţigăncile în palmă
dor mi s-o aud pe mama victorie
citindu-ne din sfânta scriptură
sub nuc
în zi cu cruce roşie în calendar
sau silabisând înainte de culcare la lumina lămpii
rugăciuni din vreo cărticică înnegrită de vreme
dor să o aud prezicându-ne sfârşitul lumii
care după ştiinţa ei era aproape
că din cărţi aşa-i citea tătucu
că atunci când or umbla animalele sălbatice pe drum cu oamenii
şi s-or uita urşii pe geam în casă, atunci o fi sfârşitu.
când frate cu frate nu s-or mai înţelege şi mamă cu fiică nu s-or mai răbda
şi ce?
lui George a Tinichii nu i-o luat doi porci din grajd,
cu cânii acolo lângă ei!
Ion a Hulpii nu s-o-ntâlnit cu lupu când merge, la cursă, în jos!
si Dumitru Fătului s-o bătut cu fratine-so, de s-o cilagit, amu Gilucu îi în spital
şi pe mică-sa n-o rabdă să-i zică ceva!
puneţi mâna şi cetiţi acolo, nu vă tat hârjoniţi, că-i păcat!

un fel de inceput. de 2009.

... din ultimele zile îmi voi aminti cu plăcere de concertul din Chiesa di San Giacomo Maggiore (Bologna), il Museo della Specola, fotografiile cu oraşul de pe acoperişul celei mai vechi universităţi din Europa, formaţia indiană din Piazza Maggiore, câteva clipe de pe via dè Poeti, unde m-am plimbat cu o poetă, tot în „oraşul roşu”... sau de cafeniul încântător al Florenţei, de la, să spunem, Ponte Vecchio la Piazza della Signoria, trecând, desigur, pe la Domul Santa Maria del Fiore şi continuând apoi cu biserica Santa Maria Novella, aproape de care se află hotelul la care încă sunt cazat şi unde în urmă cu o oră m-am întors de la Siena, pe care aş asemăna-o (ca impact şi bucuria pe care mi-a readus-o în suflet, în primul rând) cu Dubrovnik, din Croaţia. la care aş adăuga neapărat ceaţa uriaşă pe care am salutat-o amical şi care m-a salutat în piazza San Marco, în urmă cu... mi se pare că au trecut deja 11-12 zile de când am revăzut Venezia, cu expoziţia lui Marcel Chirnoaga de la ICR, întâlnirea pentru prima oară cu Padova şi influenţa, în spirit, a facultăţii de Drept asupra oraşului, unde am asistat, în Piazza Cavour, la o dezbatere live despre democraţie, sistemul politic din Grecia antică versus Italia azi, Hitler, Musolini, războiul din Irak, măştile sub care se ascund dictatori, dar şi oameni mai simpli, ziarele şi ce se află în spatele lor vs. blogurile mai mult sau mai puţin frecventate, Berlusconi & B. Obama, cu un scăunel simpatic pe care au urcat rând pe rând benevol participanţii la dialog, spontan, nepremeditat... acolo am realizat o dată în plus cât de mult regăsesc viaţa în gesturile oamenilor, cu tot ce include ea, dar mai ales faptul de a te găsi în largul tău, în buna companie a vechiului şi a noului, a provocărilor de azi şi a atmosferei din alt timp, aşa cum apare ea în interiorul fiecărui centru istoric al oraşelor care ştiu să se respecte.

PS: aceste rânduri pentru Ioana, care m-a întrebat „„Pe care parte a lumii te afli acum?””. dar ff curând în Ro… unde îmi voi mai pune câteva melodii care îmi plac pe blog, voi ieşi o dată la două-trei săptămâni să mă plimb printre oameni, ca să ştiu că încă există, şi asta în cazul fericit, voi primi poate invitaţie la câte un cenaclu, unde voi merge din când în când la o piesă de teatru, unde voi citi unele chestii pe net şi nu voi înţelege nimic din mediul editorial românesc, despre cărţi şi premii, dar nu voi avea timp să scriu despre (cum are Un Cristian), unde voi scrie în grabă mai multe mesaje Reply şi unde, într-adevăr, nu voi avea timp, şi o să îmi dau seama că, da, în... curând voi intra şi eu în 2009.