23/04/13

mic jurnal de pe insula mea (2.4)


11 aprilie

Filmuleţ cu lansare de revistă la Dublin. Mă invitase Doria Şişu Ploeşteanu să-i trimit câteva texte pentru primul număr Itaca şi, evident, i-am trimis. Revista însă e pentru românii din Diaspora. Ce nu conştientizam e că sunt şi eu, de acum, ”din Diaspora”…


13 – 16 aprilie

Re:
(Saturday, April 13, 2013 11:30 AM)

Mă bucur enorm pentru examen! Meritai să-l treci.
Între timp, mi-am schimbat aspectul de suedeză, în sensul că am părul scurt şi şaten închis, mi se pare că trebuie să-mi cauţi altă naţiune!!!

(Lorena, căreia trebuie să-i caut altă naţiune)


Re:
(Tuesday, April 16, 2013 5:56 PM)

Ciao Daniel,
belle le tue poesie! La tua è una nuova poesia in Romania e non solo (se ho capito bene).
Ho trovato un articolo scientifico (università di Bucarest), in inglese, che ti allego qui, che parla di voi, GENERATIA 2000. Con calma lo leggerò. Lo conosci già?

Ti è piaciuto il film?

(Titti Zedda)


Re:
(Tuesday, April 16, 2013 3:46 AM)

nici acestea nu-mi plac. mic absurd pe alocuri, dar nu veritabil.

reţin (din a doua): "Dar mai este şi doamna Sanda, şi doamna Cerasela, ba chiar şi stimabila doamnă Veronica! Toate au rămas fără soţ din cauza dumneaei", în rest, pt. mine, în mare, vorbărie, în primele 3-4 pe care am apucat să mă uit. mă întorc la acaparanta melodie din al doilea link de pe mess. adică la: http://www.youtube.com/watch?v=rKT_iymiaxs
  

Fw:
(Tuesday, April 16, 2013 3:55 AM)

citindu-le acum şi pe ultimele două remarc că "grupajul" are unitate stilistică. asta ar fi de bine. de ne-bine însă îmi pare, cum ziceam, vorbăria. tind mai degrabă să se afle în treabă, decât să-mi aducă ceva. dar cam aşa e la teatru – contează mai mult jocul actorilor decât textul propriu-zis (şi "textierul" n-ar avea a face decât să le ofere secvenţe în care ei să-şi poată desfăşura această abilitate de a atrage atenţia prin jocul lor scenic, actoricesc)... (poate de aceea prefer un poem bun în loc de text de teatru, proză sau roman, cele din urmă părându-mi-se, cel mai adesea, prea disipate, cum şi aceste scenete)

(de altfel, eu la teatru sunt prins de actori, de ceea ce fac ei, de cum trăiesc ei şi de cum îi găsesc într-o stare sau alta, nu de text! textul aproape că nu îl aud când mă duc la teatru. nu îmi amintesc vreun text bun din anii mei de teatru, doar secvenţe intense în care am trăit şi eu ca actorii, dar fără legătură cu textul, starea nu era legată de text)


Re:
(Tuesday, April 16, 2013 3:57 AM)

pt. că n-am dat indicaţiile scenice, fiecare replică are rolul ei :P
(O.)


Re:
(Tuesday, April 16, 2013 4:01 AM)

păi asta nu intră deloc în contradicţie cu ce am zis eu! căci eu am zis că la teatru nu contează cuvintele, ci doar ceea ce prilejuiesc ele actorilor. pt. ca actorii să transmită, prin ceva doar de ei ştiut/ trăit, şi în sala...


Re:
(Tuesday, April 16, 2013 4:02 AM)

nici eu nu văd vreo contradicţie!
(O.)


Re:
(Tuesday, April 16, 2013 4:04 AM)

teatrul nu mă confiscă, prin urmare, prin text, ci prin altceva.

în schimb, poezia mă confiscă prin text, prin scriitură. strict prin scriitură. (motiv pt. care poezia nu ar avea, se pare, decât de pierdut prin interpretarea ei de către un actor. de ce? pt. că treaba e în altă parte: în chiar text, în chiar scriitură)


Fw:
(Tuesday, April 16, 2013 4:16 AM)

muzica, în schimb, nu mă confiscă nici prin scriitură, nici prin interpretare. ci prin fix ce nu e legat nici de una, nici de alta :)). ştii că la muzică, dacă există, eu nu aud cuvintele. iată, deci, 3 ipostaze diferite de confiscare. fiecare unică în felul ei. fiecare, o formă de comuniune. nu de comunicare.

(sigur că poezia, singura dintre cele 3, poate avea şi o componentă de comunicare, dar în general ea e sub cea de scriitură, ca impact. ca impact asupra mea, vreau să spun)   

sub ele, la o distanţă considerabilă, se află pictura. ea nu mă confiscă în aceeaşi măsură, ci mult mai puţin. acolo e doar o anumită senzaţie vizuală (care se propagă încet, total şi inexplicabil şi pe alte straturi; până la o anumită mini-hipnoză sau autohipnoză a culorilor), foarte copleşitoare/răvăşitoare şi ea, când şi când. dar mult-mult mai rar. 


17 aprilie

Despre autografe mistice sau licenţioase, cu Radu Vancu. Eu îi spun de înjurătura mişto pe care am primit-o de la Stoian G. Bogdan pe cartea lui de debut, din 2009. El îmi spune că tocmai a văzut un autograf al lui Arghezi – care scria atât: "Precum în cer, aşa şi pe pământ" şi apoi semna. Eu îi spun că seamănă cu Daniel Bănulescu. El îmi spune că seamănă. Eu îi spun că cel mai frumos autograf pe o carte a mea nu l-am scris, evident, eu, ci Claudiu Komartin, când mi-a cerut o fată un exemplar din Aşa cum a fost la Castel. El nu spune nimic. Eu îi spun că nu îmi mai aduc aminte ce mi-a scris chiar el, când l-a lăsat inima să-mi scrie. Parcă anul trecut.


18 aprilie

Manuela pleacă în Anglia. Am întrebat-o în ce oraş din Anglia pleacă. Mi-a spus că nu ştie. Manuela este singura persoană căreia i-am trimis cartea mea Aşa cum a fost (Ed. Vinea, 2008) din Sassari, prin poştă, de îndată ce am sosit pe insulă şi tot singura persoană pentru care am vrut să cobor din trenul Viena – Roma, ca să o cunosc, înainte încă de-a sosi pe insulă. Acum emigrează în Anglia.


19 aprilie

Unde mai sunt când nu sunt pe insula mea. La Iulia Matei, cu filmele ei şi cu ceai indian. Cu Elena căreia i-a spus fratele ei Daniela pe stradă. Cu Adriana Teodorescu în redacţia Discobolul. În redacţia Zona Literară. Cu Ioana Iftode în călătoria de cel puţin 100 de zile. Cu Iulia Georgeta Popescu în Green Hours. La vila Georgianei Ivan de pe insula ei, ca prim oaspete, cum mi-a promis. Cu Anca Fronescu citind Voor de prijs van mijn mond, a lui Jan H. Mysjkin, la Amsterdam, cu condiţia să ştiu olandeză – şi da, aş învăţa o limbă străină ca să pot citi poemele dintr-o asemenea antologie, cum m-am apucat să învăţ italiana ca să pot s-o citesc pe Antonella Anedda. Cu Paul Goma la Chişinău, unde e deja Silvia Caloianu, dar şi Moni Stănilă, care îmi spunea că se simte chiar mai bine ca în România, deşi uitată ca poetă, spune ea, sau măcar omisă. Dar omis e de un timp şi Andrei Peniuc (fără să plece din Ro, chiar dacă s-a retras la o mănăstire) şi de tot uitat voi fi categoric şi eu, dacă voi mai rămâne în Sardinia. De Adina Dabija n-am mai auzit de când e la New York, de Nina Vasile de când e în Spania. Nici de Gabi Eftimie, deşi ea e doar de puţin timp în Suedia. Aşadar e inevitabil. Au păţit-o, mai mult sau mai puţin, chiar şi scriitori consacraţi, de la Gabriela Melinescu şi până la Rodica Draghincescu. Deşi am auzit toţi de ele, prea puţin ne surprindem cu ele în gând sau în discuţiile dintre noi. Ne întoarcem repede la literatura celor mai apropiaţi, a celor care sunt, fizic, mai aproape, chiar dacă ne place sau nu ce scriu ei. Şi asta chiar că e o prostie. 

Cu Irina, “simplu şi intrigant”, Irina, pentru care am aruncat un pic de nisip în vânt, ca să îl ducă spre Piacenza, via Genova. Irina pentru care voi lua pietricele de pe plajă, iar ea i le va duce Vanessei să îşi facă un mic colier. Cu Ruxandra, care nu ştie că eu am un castel la Napoli. Am avut unul şi la Roma, i l-am oferit cuiva drag.  


20 aprilie

Să fugi pe o insulă. Singura disponibilă sau singura unde ai putut aplica urgent cu o bursă. Foarte aproape de plajă şi de oameni necunoscuţi, care, eventual, n-ar vrea să îţi afle povestea. Sau ar fi dispuşi să o afle pe cea pe care ai vrea tu să le-o spui. E adevărat că în primul rând ai fugi şi de tine, de o parte din ceea ce tocmai ai fi aflat despre tine.


21 aprilie 2013

M-a întrebat cândva profesoara Alessandra Scala ceva despre mine şi nu am ştiut ce să-i spun.

Prima oară am vrut să rămân în America, după ce am fost invitat la o conferinţă de 6 zile şi mi-am prelungit vizita cu 30 de zile. M-am întors. A doua oară am vrut să rămân în Sardegna, după ce am aplicat la o bursă în cel mai izolat loc în care puteam aplica. Am primit bursa pentru 5 luni, apoi am cerut să mi se prelungească cu 5 luni şi mi s-a prelungit. Acum mă gândesc să mă transfer aici pentru încă un an.


22 aprilie

Du-te şi nu te mai întoarce! După ce vei pleca, totul se va schimba, oamenii vor fi altfel, oamenii vor fi alţii, dacă te vei întoarce nu te va mai recunoaşte nimeni. Toţi se vor întreba: cine e omul nou care ne vizitează oraşul. Totul e adevărat în “Nuovo Cinema Paradiso”! Ştiam că e celebru, iar astăzi am fost să văd acest film, la Universitate. La sfârşit, le-am întrebat pe Stefania şi pe profesoara Titti Zedda unde s-au făcut filmările. Konstantia (singura persoană pe care am recunoscut-o când am intrat; ceilalţi studenţi din sală am aflat de la Titti Zedda că erau aici de puţin timp, au venit cu bursă în al doilea semestru) a dispărut, nu am mai văzut-o la ieşire. Am mers singur prin ploaia care cădea încet. Nu am scos umbrela, deşi o aveam în rucsac. Am mers încet pe via Roma până la Piazza Italia, apoi până la Piazza Castello, unde m-am oprit, înainte să intru în casă. M-am oprit să mă uit unde locuiesc în acest moment. Astăzi.   

05/04/13

mic jurnal de pe insula mea (2.3)


21 martie – 4 aprilie

21 martie

(...)
Nu s-a ţinut cursul de Economia e gestione delle imprese astăzi. În schimb, am câştigat două ore de seminar la cursul de Marketing strategico e sviluppo nuovi prodotti, două ore în care l-am cunoscut pe Vincenzo Onorato. Două ore în care nu am apucat să pun nici o întrebare, dar în care am aflat multe răspunsuri. La sfârşit, am vorbit şi eu două minute cu Vincenzo Onorato. Deşi nu sunt înscris la cursul în cadrul căruia a avut loc seminarul m-a invitat şi pe mine pe navă. Peste o lună seminarul va continua, relaxat, pe una din navele lui.

(...)
Ziua mondială a poeziei! Le-am cunoscut pe Luana Faina, Rita Bonomo, Angela Virdis şi Tiziana Marranci. Luisa Pala, Roberta Tomaselli, Pepita Simon şi Gabriela Usai au citit pentru mine. L-am auzit pe Leonardo citind poezii, în premieră. La Ottobre in Poesia nu îl auzisem.

PS:
Cu Gabriela Usai, la Ziua Mondială a Poeziei. Încercare (eşuată) de a mă ascunde. Până la urmă (în ultima secundă a filmuleţului) mi-am spus numele. Mi-am spus numele şi am râs.

(...)
Puncte comune...
Carolina a fost la facultatea de Fizică şi a renunţat ca să vină în Sardegna, ca şi mine.
Alisha a fost operată greşit în copilărie de un medic din România, ca şi mine. Şi ea, şi eu ne-am simţit foarte bine la Cagliari. Ea chiar locuieşte acolo.
Angelica are acelaşi nume ca sora mea. Nu ştie prea multe despre Sardegna, ca şi mine.

Încă nu ştiu ce puncte comune am cu Laura, deşi pe ea o cunosc de mai multe săptămâni şi tot ea ne-a invitat în seara aceasta la cafea.


22 martie

Sasha - Airdrawndagger de la Dorin Mureşan câteva ore şi câteva ore în ploaie fără motiv. De fapt, chiar nu înţeleg de ce plouă.



29 martie



Procesiune în Alghero, apoi procesiune în Sassari.


31 martie

A trecut Georgiana pe la mine. Aproape că uitasem, deşi îmi spusese mai demult că va trece, dar şi Konstantia îmi spusese, şi Buket sau chiar Iulia, din România. Totuşi ea a trecut.  


4 aprilie

Mă întreabă Lorena ce am mai făcut (studiu – poezii – dacă am rezolvat cu bursa).

Eu nu am mai făcut nimic.

M-am plimbat (Castelsardo, într-una din puţinele zile cu soare şi, la fel, grotta di Nettuno, cu toate cele 654 de trepte până la ea; liniştitoarea La Pelosa, unde am ajuns, din pură întâmplare, tot într-o după-amiază cu soare).

M-am odihnit.

Am descoperit laptele cu mult zahăr şi cu cereale. Ba chiar constat că îmi place.
  







 
Locations of visitors to this page