30/01/09

o poezie

Pe Laura Bândilă am întâlnit-o aseară, la poeticile cotidianului - microfonul deschis, şi mi s-a părut că surprinde cu drag arhaicul unei lumi rurale de mult nemaifrecventată în poezie, cel puţin nu cu atâta candoare şi naturaleţe a evocării. Mie mi s-a părut simpatică poezia ei, atât de simpatică încât v-o propun şi vouă :).


rădăcini

drag mi-e cerul iernii cu stele
răcoarea dimineţilor
dealu de la idicel,
snopu ce-l tai cu secera
(nu la fel de dragă, Miriştea)
dragă mi-e brazda dată la 5 dimineaţa
ascuţitu coasei, într-un fel în care m-a învăţat tata moş ăl mic
fluierul
mersul la biserică
învârtita
da şi-n sârbă mă prind cu drag
nu la fel de drag mi Strânsu Murii
da la greblat mi drag să mă-ntrec
drag tare mi să iau calu de căpăstru
să bat la război, să fac ţăgile
să cânt oilor
dar ăl mai drag mi să torc.
să torc...
că parcă văd firul destinului cum se leagă
şi cum se deapănă viaţa pe fuior
sucită când mai gros, când mai subţire
după ştiinţa şi îndemânarea muierii
doamne cât mă străduiam să netezesc lâna trasă din caier
ba cu scuipat, muncind-o între degete
ba cu limba, netezind-o cu buzele
şi când se rupea
tresărea în mine fiorul unei temeri
de care n-am scăpat nici acum
degeaba deprinsem cum să prind firul
cît să nici nu se vadă
de botul ăla de lână scărmată
şi dusă la maşână înainte s-o prindă mama victorie în caier
că în mine încolţise deja tristeţea cumpănii
pe care ţi-o citesc ţigăncile în palmă
dor mi s-o aud pe mama victorie
citindu-ne din sfânta scriptură
sub nuc
în zi cu cruce roşie în calendar
sau silabisând înainte de culcare la lumina lămpii
rugăciuni din vreo cărticică înnegrită de vreme
dor să o aud prezicându-ne sfârşitul lumii
care după ştiinţa ei era aproape
că din cărţi aşa-i citea tătucu
că atunci când or umbla animalele sălbatice pe drum cu oamenii
şi s-or uita urşii pe geam în casă, atunci o fi sfârşitu.
când frate cu frate nu s-or mai înţelege şi mamă cu fiică nu s-or mai răbda
şi ce?
lui George a Tinichii nu i-o luat doi porci din grajd,
cu cânii acolo lângă ei!
Ion a Hulpii nu s-o-ntâlnit cu lupu când merge, la cursă, în jos!
si Dumitru Fătului s-o bătut cu fratine-so, de s-o cilagit, amu Gilucu îi în spital
şi pe mică-sa n-o rabdă să-i zică ceva!
puneţi mâna şi cetiţi acolo, nu vă tat hârjoniţi, că-i păcat!

6 commenti:

adina ha detto...

draga laura, tocmai ii spuneam lui daniel ca imi place foarte tare ce ai scris. n-am mai intalnit de mult atata gingasie intr-un text. sper sa mai scrii (un ciclu de texte in genul asta, rural, ar fi foarte frumos). succes mai departe.

multumesc. daniel.

:)

Anonimo ha detto...

Oana: asta e ceva ce a disparut demult.

Daniel D. Marin: poti sa spui si pe blog, daca vrei...

Oana: nu am vreme sa ma ocup nici de al meu, desi planuiam revolutie ...

Oana: bravo ei...
Oana: nu pierde nimic dupa mine

Daniel D. Marin: pai te-ai putea raporta la lucruri mari si sa pierzi savoarea celor simple

Oana: acuma tre’ sa studiez ceva literatura in engleza ca am de dat un atestat de limba pentru licenta… si nu prea fac exercitii , prefer sa citesc carti... dupa ce scap de el, trec si la literatura noastra de care nu am mai auzit prea multe..

Daniel D. Marin: ei, nu oricine vrea sa publice carti
Daniel D. Marin: ...

Oana: dar ce asa mare entuziasm legat de poezie?

Daniel D. Marin: pai faptul ca a fost scrisa de cineva care nu are nici o “treaba” prin lumea literara, de ex. adica n-are motivatii de-astea.
Daniel D. Marin: dar mie mi-a placut ce ai spus: "asta e ceva ce a disparut demult...", la asta ma si asteptam, ca senzatie.

Oana: pai asta e impresia, nu am mai citit de mult ceva sa ma faca sa ma gandesc la chestii pe care doar le-am auzit...

Oana: si stiu ca asemenea imagini
Oana: erau...
Oana: eh, ce face lipsa de lectura din mine si materiile astea reale...

Oana: nu stiu daca prefer sa citesc poezii despre lampa indragostita de masa de operatie sau o lume cu un farmec aparte...

Daniel D. Marin: eu as pleda categoric, in perioada asta a mea, pt. lumea aparte, de demult, in gingasia ei cea mai cuceritoare. cam pe acolo e starea mea de spirit acum, de aceea am postat, sa vad si daca sunt sau nu singurul.

autor "Radacini" ha detto...

Nu pot decat sa va multumesc si sa ma bucur, sincer, ca rezonati cu astfel de imagini si stari. Un prieten, imi spunea ca, in perioada asta de criza economico-sociala, cauzata, de altfel, si de o criza morala , publicul se va intoarce spre valorile autentice. Poezia asta, am incercat acum vreo 2 ani, sa o public pe www.clubliterar.com si mi-a fost respinsa. Nu-mi aduc aminte, exact formularea, dar facea referire la faptul ca nu corespunde criteriilor site-ului. Mi-a parut rau pentru ei, nu pentru mine! Eu scriu oricum… pentru cand ma voi afla la rascruce, intrebandu-ma pe ce cale sa o apuc. Atunci voi putea lua decizii raportandu-ma la “cine sunt”! “Radacini-le” imi improspateaza memoria!

Multumesc, Daniel…si Adina si Oana
Voi reveni cu o poveste de la Venetia ( voi fi acolo, pe perioada vestitului Carnaval)

Laura Bandila

alta Adina ha detto...

Draga Laura,

Scrii minunat si m-as bucura sa te putem citi mai des.

Cu drag,
o alta Adina ;)

PS. Multumiri Daniel, gestul tau inseamna, sunt sigura, mult pentru Laura.

dorusuciu ha detto...

O cunosc pe Laura din liceu. De pe atunci participa alturi de tatucul ei, D-l Nelu Bândila, la Cenaclul "Liviu Rebreanu" din Târgu-Mures. Apreciez enorm puterea ei de munca si daruirea cu care îsi face meseria si, în special ambitia de a ramâne în tara pentru a face ceea ce-i place. Ma bucur mult pentru asemenea oameni când sunt apreciati.
Doru Suciu - Madrid

dani_el ha detto...

va multumesc si eu, inclusiv pentru poezioarele pe care le-am oprit la moderare, dar locul lor nu e in subsolul rezervat comentariilor.

s-o asteptam pe Laura cu impresii de la Venezia :)

 
Locations of visitors to this page