impresii din new york

astăzi am ajuns la Irving, un orăşel între Dallas şi Fort Worth. un orăşel unde "nu se întâmplă nimic şi unde locuiesc de o viaţă" - mi-a mărturisit în urmă cu o oră o localnică f prietenoasă. şi-a dat seama că sunt turist, a oprit maşina în care mai era cu fiul ei cel mic şi mi-a oferit un Medium Toast Beef, pe care îl avea în plus. m-a întrebat de unde sunt. "eu n-aş putea de una singură să străbat o ţară întreagă". "am câţiva prieteni în România şi Europa, dar n-au venit cu mine". a fost de acord. şi ar putea fi destul de costisitor. ea e prima persoană cu care am vorbit mai mult de cinci minute în SUA.

mâine plec la Fort Worth şi voi avea (în sfârşit!) cazare gratuită şi confortabilă.

cum a fost la New York?!

dar înainte, Paris-New York. un zbor finalizat pe ecourile "New York-New York", un cântec al celebrului*... :D nu mai ştiu cum îl cheamă... a venit din timpul lui şi s-a strecurat printre noi, înainte de aterizare.

din Atlantic n-am văzut nici măcar un milimetru de apă. am zburat la 10 000 înălţime, dedesubt nori. am ratat turnul Eiffel din avion. era pe partea cealaltă.

la Paris a fost superb.

New York! dar încă înainte: cineva (guvernul SUA?) n-a fost chiar în apele lui pe 6. a pus desene animate pe ecranele din avion. iar când am ascultat în căşti muzică şi mici documentare, aveau conţinut implicit religios, plus "subliminale" gen "when I came to live in USA... ce frumoasă e libertatea aici... american spirit... bla bla bla".

cel mai prost sistem public de transport din multe puncte de vedere. la metrou rişti să fierbi la propriu, între stâlpi de fier. inestetic. totuşi eficient ca acoperire şi e non-stop. în autobuze ceva drăguţ: locuri speciale şi sistem de urcare pentru invalizi.

hotel: etaj 4. fără lift. 10 în cameră. în cameră paturi. atât.internet: tot 6 euro/oră, ca la Paris, doar că de data asta n-am prea avut net. "sunaţi la firma care se ocupă, că uneori mai pică...". n-am sunat.

am locuit în partea de nord a Manhattan-ului, mai sus de Central Park şi mai jos de Bronx. adică în Harlem. n-am văzut decât afro-americani în Harlem... unii înfricoşător de săraci... unii se drogau.

după prima zi New York-ul mi s-a părut ceva de nelocuit.
simplitatea (străzile şi bulevardele sunt numerotate, streets de la est la vest, avenues de la nord la sud, n-ai cum să te rătăceşti!) şi geometriile oraşului (dreptunghiuri... foarte rar câte un bulevard mai "curbat") sunt total în afara spiritului european.

norocul meu ca am vizitat Queen abia a doua zi. altfel mi-aş fi dorit cu siguranţă să mă întorc imediat oriunde.

după o zi şi jumătate de plimbări printre zgârie nori încep să văd altfel... în fond (am descoperit) îmi place mult să mă plimb printre skyscapers. în Harlem nu e nici unul, dar de la Central Park în jos (şi când spun "în jos" mă refer la vreo 6 km) se văd peste tot.

mi-am făcut timp să vizitez un singur muzeu, acolo unde Brâncuşi se întâlneşte (superb) cu Picasso. totuşi nu-mi dau seama de ce unii îl consideră cel mai mare muzeu de artă modernă din lume.

m-am plimbat doar în partea centrală a Manhattanului. fără Wall Street, Cartierul Chinezesc, Ground Zero (cum este numit locul unde au fost turnurile gemene), podul Brooklyn, Statuia Libertăţii, aşadar. acestea în septembrie!

pentru Central Park nu am mai avut suficientă energie. m-am oprit de fiecare dată pe o bancă la intrare. dar serile sunt superbe în partea de sud. mi-a plăcut mult de tot un grup de două fete şi un băiat, au cântat magnific. undeva deasupra, dacă mă uitam câteva clipe prindeam ştirile, de la ultimul etaj, direct de la CNN. dar nu! intrarea aceea în Central Park la orele serii e cu mult mai! e un loc sigur în care mă voi întoarce după 1 septembrie!

* Frank Sinatra