mic jurnal de pe insula mea (2.2)

24 februarie – 15 martie

24 februarie

Am fost la Operă. O senzaţie stranie: lojile, majoritatea, erau ocupate de copii. Foarte mici şi foarte singuri, fără părinţi.

2 martie

(…)
Giro Pizza, cu Lisa şi Chris (cuplul din Germania. Datorită Lisei şi lui Chris, datorită lui Mirco şi neuitatei Franziska eu am acum o cu totul altă imagine despre ce are Germania mai frumos; da, are!!), Alessandra Scala şi Andrea Manconi (Giro Pizza’s Masters; Alessandra a fost şi profa noastră de italiană), Mirco şi Filipa (cea cu “No more Giro Photos”, cea cu “Giro Fingers” pe faţă ca să n-o pot fotografia, dar, tot ea, şi cu declaraţia de pace), Hose şi Toni, Tadeu – singur (el e brazilianul cel mai italian dintre toţi – l-am întrebat ce cântece noi, italiene, a mai descoperit între timp) şi, conform fotografiilor, eu ar trebui să mă aflu, în această enumerare, lângă Konstantia, şi mă aflu – nefericita Konstantia (din cauza sferei magice a lui Mirco, sfera care i-a prezis Filipei că va avea 80 de copii; nu vreau să spun ce i-a prezis Konstantiei) şi fericitul de mine, deşi din fotografii pare invers.

(…)
Am aflat că pe Micul Prinţ o cheamă Ioana Steluţa Manea. Nu ştiam de ce a dispărut Micul Prinţ de pe facebook, dar era în continuare, cu acest nume nou. De fapt, se pare că era numele ei vechi şi a revenit la el. De ce şi l-a schimbat prima oară şi de ce a revenit la el, renunţând la Micul Prinţ? E o enigmă.

3 martie

(…)
Am cunoscut-o pe Lorena, ea e suedeză. Pe noi ne legau deja multe lucruri, inclusiv două botezuri ad-hoc, câte unul de fiecare.

(…)
3 cărţi miraculoase pe căi miraculoase au sosit la mine. Toate 3 pe 1 martie, care, de fapt, a sosit pe 3 (3 martie – prima zi cu soare la Sassari, după o săptămână de ploi şi ninsori, da: ninsori). “Poezii văzute prin ochii unei păsări” (Rodica Brad Păuna, Ed. Limes) e şi în italiană! Cărţi-mărţişor aşteptate (ba chiar provocate) plus un alt mărţişor nepremeditat. Mă voi bucura însă de el toată săptămâna.

4 martie

M-a sunat tata – a primit scrisoare de la copy-ro. În scrisoare, cei de la copy-ro mă anunţă că nu îmi aprobă demisia, căci a sosit la prea mult timp după ce eu mi-am dat-o. Şi mi-au scris că mai bine să nu mi-o mai dau, dar dacă vreau să mi-o dau să am grijă totuşi să nu facă pe drum din nou mai mult de un an. Am verificat apoi în laptop şi, stupoare: aşa e, am trecut 1 ianuarie 2012 pe demisie, deşi eu am scris-o pe 1 ianuarie 2013… Poate că m-au influenţat interpretările calendarului mayas (interpretările, nu mayasii, care au fost totuşi, se pare, oameni de treabă) şi am crezut şi eu pentru o clipă că după 2012 vine tot 2012 sau nimic. Şi fix în acea clipă mi-am dat şi demisia. Sunt de groază, îmi spune Andra. Dar şi ea a păţit-o cu Nora Iuga: i-a scris din Berlin, scrisoarea nu a ajuns în România, ci a primit ştampilă de Egipt şi s-a plimbat vreo 3 luni până a ajuns în Bucureşti, “acest deşert continuu”. Cum de a trecut totuşi prin Egipt?! Andra spune că poate că era poştaşul drogat, eu nu cred. Eu când am trecut pe la Nora Iuga, în Berlin, avea o girafă chiar la ea în apartament, ea apare şi în fotografii cu Miruna (din Sarajevo – Bosnia şi Herzegovina) şi Octavian Soviany (încă la Bucureşti, din ce ştiu). Aşa că eu cred mai degrabă că scrisoarea cu pricina a trecut, incognito, şi prin alte ţări.

11 martie

M-am despărţit de prima mea carte de italiană. Acum ea e la Jadranka. M-am despărţit repede, scurt, totuşi chiar în timp ce am dat-o “mai departe” (e prima oară când fac asta) mi-am dat seama cât de ataşat sunt de ea, deşi nici nu prea am citit-o. Ca într-o relaţie din care nu înveţi prea mult, dar pe care simţi nevoia s-o ai. Bun! Acum e la Jadranka şi sper că ea nu doar se va ataşa, dar va şi studia!

12 martie

Mi-a trimis mesaj Constantin pe facebook. Mi-a activat contul pe fdl (eu sunt rupt de orice fel de realitate literară virtuală de vreo 2 ani sau mai mult), i-am promis că o să intru în weekend. Mi-a spus că dacă am nevoie mă promovează prin intermediul site-ului. Promovare – iarăşi un cuvânt de care sunt străin dinadins. De acesta dintotdeauna.

13 martie

Aflu de la Peter Sragher (tot pe fb) că s-au luat în discuţie, la ASB, stagiarii din 2010. Ca să fie făcuţi membri plini. N-am ştiut, dar şi dacă ştiam tot nu mi-aş fi depus dosarul pentru “promovare” (chestie grea – ar fi trebuit să-mi fac un dosar cu cronicile primite la cărţi şi să îl trimit pe adresa USR sau ASB). Mi-a mai spus că, statutar, membrii şi stagiarii care nu şi-au plătit cotizaţia sunt suspendaţi. Înseamnă că sunt suspendat.

14 martie

Cursul de Drept comercial, ora 17:40 – profa vorbeşte despre Lichidare. Se opreşte din cauza ţipetelor (de bucurie) de pe hol. Un grup de 10-12 suporteri intră în amfiteatru şi face turul acestuia, cu steguleţe şi cu adrenalina deplină. Totul durează 2-3 minute după care ies aşa cum au intrat. Profa continuă cursul cu “Caso di crisi” (lichidarea unei societăţi din cauza crizei).

15 martie

Lucrul ăsta, viaţa, trece prea repede, nici nu avem timp să ne cunoaştem cu adevărat, nişte amânări succesive…

A trecut şi Carmen – unul din oamenii pe care nu mi-am închipuit că n-o să-i mai văd, aproape că ştiam sigur că o s-o mai văd. Şi aproape că ştiam şi cum va fi întâlnirea, la Bucureşti sau unde ar fi vrut ea.

Am avut cândva o lectură la un cenaclu la Cafe Deko şi am invitat-o şi pe ea şi-a venit. La sfârşit mi-a spus că nu pentru poeme (mi le ştia) şi nici pentru cenaclu nu era acolo, ci doar pentru că am invitat-o. A venit pentru mine. Nu am mai cunoscut nici un alt om care să fi venit la cenaclu pentru asta…