cum se ratează o întâlnire. la teatrul Odeon.

... nu prin timiditate (nu că m-aş fi vindecat de ea), nu prin răsturnare de situaţie în ultimul moment, ci prin locul ales. pentru că ne place teatrul, am ales Odeon, la o "dezbatere" informală cu publicul (aşa înţelesesem eu dintr-un anunţ), pentru a avea după aceea plăcere egală pentru o scurtă plimbare prin centrul (cât de cât) istoric al Capitalei.
numai că... eu am întârziat 5-6 minute, iar ea a apucat să intre. foarte frumos, că doar ăsta şi era primul punct al întâlnirii.
numai că... pe mine nu m-au mai lăsat să intru, căci, mi se spune solemn: "a început"! bine, stau în picioare, în spatele sălii, nu-i o problemă, dar mă aşteaptă cineva înăuntru. mai degrabă atunci să iasă ea şi mergeţi în altă parte... schimb de sms-uri...
numai că... pe ea n-au mai lăsat-o să iasă.
cooolll... cel de afară (pus de organizatori) nu mă lasă să intru, cel din interior nu o lasă să iasă. şi cam aici s-a terminat toată întâlnirea. am rămas fix cu sms-urile :D.

dar aveam să constat ceva minunat: câteva fete (probabil bloggeriţe) au rămas la uşă să aştepte, poate-poate s-o îndura durul de la intrare. inflexibilitatea şi indiferenţa "oficialului" faţă în faţă cu firavitatea şi răbdarea iubitorului de evenimente culturale.

PS: cât despre organizatori, jos pălăria, super eveniment! atâta doar că dacă tot au mediatizat în stânga şi în dreapta de ce nu şi-or fi luat o sală mai mare...