o poezie

Pe Laura Bândilă am întâlnit-o aseară, la poeticile cotidianului - microfonul deschis, şi mi s-a părut că surprinde cu drag arhaicul unei lumi rurale de mult nemaifrecventată în poezie, cel puţin nu cu atâta candoare şi naturaleţe a evocării. Mie mi s-a părut simpatică poezia ei, atât de simpatică încât v-o propun şi vouă :).


rădăcini

drag mi-e cerul iernii cu stele
răcoarea dimineţilor
dealu de la idicel,
snopu ce-l tai cu secera
(nu la fel de dragă, Miriştea)
dragă mi-e brazda dată la 5 dimineaţa
ascuţitu coasei, într-un fel în care m-a învăţat tata moş ăl mic
fluierul
mersul la biserică
învârtita
da şi-n sârbă mă prind cu drag
nu la fel de drag mi Strânsu Murii
da la greblat mi drag să mă-ntrec
drag tare mi să iau calu de căpăstru
să bat la război, să fac ţăgile
să cânt oilor
dar ăl mai drag mi să torc.
să torc...
că parcă văd firul destinului cum se leagă
şi cum se deapănă viaţa pe fuior
sucită când mai gros, când mai subţire
după ştiinţa şi îndemânarea muierii
doamne cât mă străduiam să netezesc lâna trasă din caier
ba cu scuipat, muncind-o între degete
ba cu limba, netezind-o cu buzele
şi când se rupea
tresărea în mine fiorul unei temeri
de care n-am scăpat nici acum
degeaba deprinsem cum să prind firul
cît să nici nu se vadă
de botul ăla de lână scărmată
şi dusă la maşână înainte s-o prindă mama victorie în caier
că în mine încolţise deja tristeţea cumpănii
pe care ţi-o citesc ţigăncile în palmă
dor mi s-o aud pe mama victorie
citindu-ne din sfânta scriptură
sub nuc
în zi cu cruce roşie în calendar
sau silabisând înainte de culcare la lumina lămpii
rugăciuni din vreo cărticică înnegrită de vreme
dor să o aud prezicându-ne sfârşitul lumii
care după ştiinţa ei era aproape
că din cărţi aşa-i citea tătucu
că atunci când or umbla animalele sălbatice pe drum cu oamenii
şi s-or uita urşii pe geam în casă, atunci o fi sfârşitu.
când frate cu frate nu s-or mai înţelege şi mamă cu fiică nu s-or mai răbda
şi ce?
lui George a Tinichii nu i-o luat doi porci din grajd,
cu cânii acolo lângă ei!
Ion a Hulpii nu s-o-ntâlnit cu lupu când merge, la cursă, în jos!
si Dumitru Fătului s-o bătut cu fratine-so, de s-o cilagit, amu Gilucu îi în spital
şi pe mică-sa n-o rabdă să-i zică ceva!
puneţi mâna şi cetiţi acolo, nu vă tat hârjoniţi, că-i păcat!