poem

călătorie cu trupul

( în clipele lui de absenţă alte corpuri îl urau îl arătau cu degetul uite el e la fel de formal se caută în ochii iubitei în genunchii iubitei în sexul iubitei )

o dată la două ore
îmi luam trupul cu mine
îi arătam oamenii
printr-un ochi de sticlă
apoi mergeam cu el să-i atingă
să-i pipaie
să-i muşte
să le roadă unghiile
pentru a-i vedea altfel
pentru a şti
că nu sunt nimic
din ceea ce i se spusese
îl luam deoparte
cu carnea şi oasele lui
îl iniţiam în feng shui
în artele plastice
în mişcările tot mai fine
insesizabile
îl duceam în locuri tot mai neobişnuite
lăsând amintiri
o mână
un portret
apoi mă întorceam la treburile mele


Daniel D. Marin, din volumul "oră de vârf", Geea, 2003