mic jurnal de pe insula mea (22)

28 ianuarie 2013

Oare ce-mi voi aminti de colegii mei? 

Poate faptul că i-am cunoscut prea puţin.

Zsófia e o persoană remarcabilă (nu doar pentru că a luat "30 e lode" la un examen la care eu nici nu am avut curajul să mă prezint; e adevărat că s-a nimerit să mă îmbolnăvesc fix cu o zi înainte şi încă nu mi-am revenit nici până acum, dar şi dacă aş fi fost bine tot nu aş fi avut curaj, l-aş fi amânat oricum) şi am avut ocazia să constat şi am şi constatat. Totuşi, ea va afla asta de la mine abia după ce se va fi întors în Ungaria. Abia din această mică pagină de jurnal.

Brigitta m-a întrebat pe facebook dacă numele ei există şi în România, sub o formă sau alta. Pe ea niciodată nu o auzisem vorbind, rămăsesem cu impresia că nici nu vorbeşte. Abia după 3 luni de când am văzut-o prima dată la curs a vorbit. Ne-am întâlnit întâmplător undeva şi aşa am întrebat-o ce mai face. Deci nu, numele ei nu are cum să existe şi în România, cel puţin nu la Bucureşti, pentru că la Bucureşti n-am întâlnit nici o fată care să tacă 3 luni.

S-a întors Miroslava în Slovenia şi eu n-am sunat-o. Rămăsese că o să o sun şi-o să mergem cu maşina ei la Alghero într-o zi. Aşa se întâmplă mereu: întâlneşti oameni frumoşi şi îţi spui că-i vei revedea. Dar după un timp eşti ocupat cu altceva şi îţi ies din minte. Iar când îţi aminteşti, ei deja nu mai sunt.

A plecat şi Franziska. Sau, în orice caz, nu a mai venit la examenul de italiană, unde speram să o văd, ceea ce mă îngrijorează: dacă n-a mai venit are sigur un motiv. Pentru că ştie mai bine ca mine limba italiană... şi poate că ăsta a şi fost motivul pentru care am vorbit cu ea atât de puţin. Ea mi-a trimis poate cele mai multe sms-uri dintre toţi colegii. Într-unul mi-a spus că oricând am nevoie de ajutor să i-l cer. Şi am avut nevoie de câteva ori de ajutor. Şi totuşi nu i l-am cerut.

Michaela, Filipa, Nuno, Ruben, Miquel, Isra, Buket, Kostantia, Corrado, Liudmila, Daria, Orla, Alba, Marta, Sergio şi Vanesa sunt încă la Sassari, aşa că nu scriu nimic despre ei la trecut. Sper să îi mai văd de câteva ori...

mic jurnal de pe insula mea (21)

21 ianuarie 2013

O întâmplare ciudată: am ajuns mai devreme la examenul de italiană. Cu... două ore înainte. Avea altă grupă examen, aşa că am ieşit din sală şi am aşteptat afară. M-am apucat să citesc o carte în italiană şi (surprinzător) am înţeles tot, aşa că am continuat să citesc cam o oră. Apoi a ieşit o fată de la examen, nu am mai văzut-o până în acel moment, şi m-a întrebat ceva în italiană, dar eu am auzit-o în spaniolă, aşa că n-am ştiut ce să-i răspund, deşi, de fapt, ea m-a întrebat foarte clar în italiană.

mic jurnal de pe insula mea (20)

14 ianuarie 2013

Se pare că nici la Sassari nu prea cumpără lumea cărţi. După ce mi-am făcut cumpărăturile la Cortes SantaMaria, Roberta m-a invitat să intru şi la librărie, fiind promoţie. Nu mai aveam decât 5 euro. O carte (mică) de poezie costă între 10 şi 20 de euro, aşa că indiferent de reduceri tot nu puteam cumpăra nici una. Noroc că aveam şi examen, peste numai 15 minute, aşa că i-am spus că mă duc direct la examen şi văd eu altădată oferta de cărţi. Nu ştiu câţi oameni a reuşit să atragă la librărie, dar mi-a spus că o carte o poţi oferi şi cadou. Îi voi face cadou una din cărţile mele şi-i voi spune că în România nimeni nu a oferit-o cadou nimănui.

mic jurnal de pe insula mea (19)

12 ianuarie 2013

Primele mele poezii din 2013 sunt în italiană:

http://www.culturaromena.it/Home/tabid/36/articleType/ArticleView/articleId/710/Presenze-in-Italia-il-poeta-Daniel-M-Marin.aspx 

E interesant cum un fapt banal îţi poate schimba starea de spirit.

Mi-au revenit în memorie imagini din această insulă din care am văzut încă destul de puţin. Mă tem c-o să-mi placă mult locurile acestea şi n-o să vreau să mai plec de aici.

I-am spus Lorenei că nu ar fi rău să-mi traducă mini-jurnalul sasarez în italiană, ca să vadă oricare din prietenii mei şi prin ochii mei.

Lorena este cea mai nouă prietenă a mea şi ea vede cel mai mult prin ochii mei. Nu o dată m-am întrebat cum rezistă.

Looking to 2013...

mic jurnal de pe insula mea (17)

26 octombrie - 15 noiembrie

 

26 octombrie

Unde sunt când nu sunt pe insula mea? La Elena Toader, în Sibiu. Cu Em Zet în piaţa Unirii. În satul în care am fost la nunta lui Costin 3 zile. Cu Petru la teatru, „la Casandra”. Cu Andreea Novac, într-o lume a ei, dar şi a mea deşi inaccesibilă mie. La Viviana, în San Francisco. La muzeele pe care mi le-a recomandat Irina în 2009, după Slam Poetry. Cu Marina Popescu în Bucureşti, nu ştiu exact unde (m-a invitat de pe 20 septembrie, dar nu mi-a spus unde). La căminul de la Măgurele, cu Andreea Fazacaş, Anca Nedelcea şi Mykerinos Dan Teodorescu şi Ioana Mariş. Cu Andra Matzal în Călăraşi după premierea olimpicilor. Cu Beepe Costa în timp ce pregăteşte un eveniment cu Stefania Battistella. Într-o poezie a Cristinei Cirnicianu şi apoi într-o poezie a Elizei Macadan. La interviul cu Octavian Paler, din care nu a rămas nimic scris. Cu Mircea şi Cezar în 2006. În tramvaiul 26, cu Cristian Popescu. La Chiltzinacani Ohtli în Mexic şi apoi în Marele Canion. Cu Jay Leno, dacă s-ar putea, din nou la incredibilul său The Tonight Show, ca în 2008. Sau măcar la Festivalul de film de la Capri, cu Mădălina Ghenea, pe care nu am văzut-o decât la televizor. Cu Alexandru Ioan Despina în Columbia, la cursul lui de engleză. Cu Veronica Lerner, urcând cele 40 de etaje când i s-a oprit liftul. Cu Ivona, şi Andra, şi Emina, şi Monica Borcan într-o pauză dintre două cursuri. Cu Mihaela Georgia şi cu soţul ei şi „cu grupul” pe vârful Peleaga. La Istanbul, pentru Cafeaua turcească. La Crenguţa trei săptămâni, dintre care două mă voi duce la Londra. Cu Sabina Iordache pentru ziua ei de 40 de ani. Cu Alina Codiţă să îi spun mulţumesc. Cu Simona Stănescu şi cu Eliana. Cu Iulia Ralia. Cu Linda în cartierul evreiesc, deşi eu aş prefera poduleţul artiştilor. La Gina Goia şi la Atila Racz, celălalt om al insulei. Cu Margento şi Marina din Abis oriunde s-ar afla (lunile acestea probabil că în California – cel puţin Raluca şi Chris). La Valeriu pentru vinul promis. Cu Cristia Maksutovici, la ea la ţară. Cu verişoara mea Gianina în Asia. Cu verişoara mea Mihaela. Cu Angi şi cu prietenii ei şi mâncare chinezească pentru prima oară, acum 15 ani. Cu tatăl meu şi cu mama mea. Cu Ofelia în oraşul pentru toţi copiii – Muggia. 

 

29 octombrie

“La Cia, Confederazione Italiana Agricoltori organizza un convegno-manifestazione nella giornata di Lunedì 29 Ottobre 2012 presso l'Hotel Mediterraneo a Cagliari. Sono disponibili pullman gratuiti messi a disposizione dalla sezione Cia Sassari per raggiungere Cagliari. La partenza è prevista da Piazza Vienna intorno alle 06.30.”

Nu contează că nu lucrez în agricultură. Nu contează nici că nu sunt student la Facultatea de Agricultură. Mă trec pe listă. Singurul student de la facultatea mea care se duce la Convegno. Trei ore cu autocarul prin Sardegna, de la nord la sud. Alte 3 de la sud la nord. Două ore la conferinţă. Două ore în vizită prin oraş, pentru că nu puteam să ajung la Cagliari şi să nu mă plimb măcar prin centrul istoric, altfel nu aş fi fost eu însumi. Ceilalţi participanţi nu s-au plimbat prin centrul istoric – conferinţa a durat fix 4 ore.

15 noiembrie

Seară poetică la Brescia

“Poeta Ofelia Prodan a citit din volumul “Călăuza” (recent apărut la Ed. Cartea românească), la Caffe Letterario Primo Piano din Brescia, în cadrul primei ediţii a întâlnirilor “Libere parole in libero spazio”, joi, 8 noiembrie 2012. Seara literară a continuat cu Viorel Boldiş şi Daniel D. Marin, iar din Brescia au citit 6 poeţi. Gazdă a fost scriitorul Biagio Vinella, din Milano.Textele poeţilor români au fost traduse în italiană de Anita Natascia Bernacchia, Răzvan Purdel şi Viorel Boldiş.”

(Agenţia de carte)

Poezia mea în italiană a sunat cam aşa:

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=AE0JOiq371U

mic jurnal de pe insula mea (16)

(...)

Sunt mulţi oameni din Maroc prin oraş şi vând chestii care în general nu îţi trebuie. Am cumpărat o umbrelă mică, pentru a nu ocupa loc, deşi ea se va strica la prima ploaie.

(...)

Pentru prima oară, în dimineaţa aceasta fost ceaţă la Sassari. Sper că nu o să înceapă toamna...

mic jurnal de pe insula mea (15)

Poezia mea la Festival Internazionale OTTOBRE in POESIA, Sassari, 2012 

mic jurnal de pe insula mea (14)

Nu se mai aud tobele din camera mea. În primele zile se auzeau exact ca în faţa hostelului din Hollywood în care am stat 4 zile în 2008. Am întrebat-o pe Simona în chiar prima zi de unde vin sunetele. Mi-a spus că le aude pentru prima oară.

mic jurnal de pe insula mea (13)

Nu ştiu cum să o prezint pe Ştefania. Stefania Canterville Maiore. Ea m-a adus cu maşina ei la hotel de la aeroport, în prima zi în care am ajuns pe insulă şi tot ea mi-a găsit o locuinţă după aceea. Este lidera unei organizaţii care se ocupă de oameni. Adică de noi.

mic jurnal de pe insula mea (12)

after welcome party

Colegii mei nu ştiu cum sunt eu la petreceri. Trăiesc fiecare moment, dar îl trăiesc prin ceilalţi. Eu nu mă exteriorizez nici când mă simt bine. Sau mai ales atunci. Nimeni nu poate să-şi dea seama. Şi atunci toţi cred că, de fapt, nu mă simt bine. Alba a fost prima care a observat şi m-a întrebat de ce nu mă bucur alături de ceilalţi. Aşa că a venit ea cu Marta la mine şi am început să povestim. Marta mi-a spus să mă duc prin aprilie la Valencia, când e un frumos festival.

Bun! Chiar şi în miezul nopţii, eu trebuie să ies din noapte, să mă uit la ea de aproape, apoi din depărtare. Să iau distanţă. 

Credeţi că se poate aşa ceva la Sassari? Imediat a venit la mine Filipa. La a doua tentativă, alte două fete, din Spania (dar să nimereşti printre spanioli – ei sunt mereu foarte mulţi – la o petrecere... nu poţi să ştii niciodată cum mai ieşi de pe-acolo... probabil foarte beat), au tras de mine cu atâta forţă câtă mai aveau la acea oră, dar până la urmă s-au prins că degeaba. La a treia tentativă, un întreg grup, nişte studenţi membri ai unei organizaţii foarte interesante din Sassari. Cred că ei cu asta se şi ocupă: cu înveselirea oamenilor. Aveau costume tradiţionale, un fel de “cavaleri templieri”, dacă mă întrebaţi pe mine. Dar nu! Erau costume tradiţionale sassareze. Cu ei am stat până la sfârşitul petrecerii.

Ştefania m-a extras la un moment dat de unde eram, m-a dus în faţa unei camere de filmat şi m-a pus să spun Ho scelto Sassari. Într-un fel, chiar am ales Sassari...

mic jurnal de pe insula mea (11)

A fost o întâlnire surprinzătoare, şi sunt cuvintele lui Lucian Dan Teodorovici.

Ileana mi-a răspuns pe facebook şi am aflat astfel adresa. Aşa că am ajuns unde trebuie şi la timp (eu am împrumutat obiceiurile italiene, pe care de altfel le mai aveam şi de-acasă, şi am întârziat până acum peste tot; nu şi de data aceasta).

Am aflat foarte multe despre cărţile lui Lucian Dan Teodorovici. Gianni Caria îl citise cu atenţie şi a pus întrebări din interior, ba chiar a remarcat ceva ce nu remarcase până acum nimeni. Toată lumea a urmărit discuţia lor şi, am simţit foarte clar, fiecare a participat.

Cornelia a intrat să bea o cafea la Vecchio Mulino. Şi l-a auzit pe Teodorovici în română şi a zis Wow! Şi a rămas şi ea până la capăt, împreună cu soţul ei care încă nu vorbeşte italiană. A fost primul scriitor român pe care l-a văzut la Sassari în cei 4 ani de când e aici.

Vecchio Mulino e un fel de restaurant literar construit pe, aşa cum o spune şi numele, o veche moară. E în partea de sud a centrului istoric, foarte aproape de Duomo. 

Am descoperit astfel nu doar un eveniment literar deosebit, dar şi un restaurant elegant şi simpatic. Mi s-a confirmat şi mai târziu, când am rămas la masă împreună cu mai mulţi oameni. Să văd ce mi-a scris Ileana pe bileţelul pe care i l-am dat, mi-a scris aşa: spezzatino, panada, nespole, Ravioli – Culurgiones, Seada, Mirto... Nu mi-a scris cum se numea vinul care semăna cu un altul pe care l-am băut la Dorgali şi care semăna cu un altul pe care l-am băut în România.  

Eu aş mai fi rămas vreo două ore, dar n-am mai avut cu cine :D 

I-am urat succes lui Lucian Dan Teodorovici, al cărui turneu continuă în alte 6 oraşe din Sardinia, de la nord la sud, până la Cagliari.

După aceea am sunat-o pe Ofelia, aveam chef să vorbesc cu cineva singur spre casă (pe la 01:30, ora Italiei), dar până la urmă am găsit-o doar pe mess. Nu ştiu ce i-am spus despre seara literară sassareză (de fapt, cele de mai sus, că atunci le-am tastat), dar a doua zi a postat pe furiş pe facebook un poem cu Acosmei :D

mic jurnal de pe insula mea (10)

Întâlnire cu Lucian Dan Teodorovici

Dacă nu vin eu în România, vine România la mine şi, mai drăguţ, vine în limba italiană.

Lucian Dan Teodorovici va susţine un turneu literar în Sardinia, la invitaţia Editurii Aisara.


Două dintre titlurile semnate de Lucian Dan Teodorovici au apărut în Italia, la Editura Aisara, în traducerea Ilenei M. Pop: romanul Circul nostru va prezinta: (colecţia „Ego”, 2002; editia a II-a, colecţia „Ego. Proza”, 2007; La casta dei suicidi, Aisara, 2011) şi volumul de povestiri Celelalte povesti de dragoste (Polirom, 2009; Un altro giro, sciamano, Aisara, 2011).



Prima întâlnire din cadrul turneului va fi Sâmbătă, 29 septembrie, ora 20.30, la Sassari: 
Întâlnire cu cititorii la Vecchio Mulino – dialog cu Gianni Caria (partener: Libraria Internationala Koine).

Nu doar pentru cititorii sassarezi va fi prima întâlnire cu scriitorul, dar şi pentru mine. Ştiam că e un tânăr scriitor cu mult succes în ţară şi deja şi în străinătate, dar n-am apucat încă să-i citesc nici o carte. O voi citit acum pe prima direct în italiană! :)

mic jurnal de pe insula mea (9)

M-au invitat Kostantia şi Nuno şi Filipa la plajă, la Platamona, dar le-am spus să meargă ei, iar eu o să o să merg într-o altă zi dacă îmi confirmă că este frumos. Ba le-am mai cerut să-mi arate şi foto!...

mic jurnal de pe insula mea (8)

Astăzi am folosit pentru prima dată de când sunt aici aparatul meu foto. Am făcut primele fotografii în special pe anumite străduţe din centrul istoric şi prin locurile cu palmieri.

Sunt două parcuri la intrarea în centrul istoric al oraşului. Unul pentru studenţi şi alţi tineri şi un altul pentru copii şi bătrâni. Primul e destul de liniştit. În cel de-al doilea văd de fiecare dată foarte mulţi copii care fumează, dar sunt şi copii mici care abia acum învaţă să meargă.

Un bătrân s-a aşezat lângă mine pe bancă şi, văzând că citesc o carte în engleză, s-a apucat să vorbească în engleză cu mine, fiind foarte mândru de realizarea lui (vorbea bine în engleză). El credea că sunt italian. A rămas cu această impresie.

Între 15:00 – 19:00 majoritatea restaurantelor sunt închise, chiar şi puţinele fast food-uri. La 21:00 se închid supermarketurile. Oricum, oraşul începe să prindă viaţă abia după 17:30, mai întâi prin persoanele mai în vârstă şi copii, iar dacă ai deja peste 20 de ani 22:00 e o oră bună pentru a te gândi să ieşi din casă. Îţi dai întâlnire în piaţa Italia cu prietenii şi de acolo găsiţi voi ceva de făcut. Am observat că sunt evitate anumite părţi din centrul istoric la anumite ore, dar oraşul e foarte liniştit şi nimic rău nu cred că se-ntâmplă vreodată.

 


Sassari - Centro Storico. Streets.

mic jurnal de pe insula mea (7)

Grotta Ispinigoli – Dorgali – Cala Ganone / one day trip

foto din Dorgali. continuarea pe facebook :)

Welcome to Centro Storico di Dorgali!

Dorgali - a village where we joined the event "Cortes Apertas", that is people opening their houses to everybody with tipic food and local wine for a cheap price.

  

Attenzione, si canta! 

mic jurnal de pe insula mea (6)

(...)

Niciodată nu am mers pe acelaşi drum spre curs. E atât de departe încât pot face diverse combinaţii şi le fac!

(...)

Astăzi m-am întâlnit întâmplător cu Franziska pe via Roma. Trecusem din neatenţie de via Zanfarini, unde am eu cursul. Aşa că m-am întors când am realizat şi am întârziat la curs. De altfel, am întârziat de fiecare dată, dar din motive diferite.

(...)

Miroslava mi-a spus că e din Slovacia, dar eu am înţeles că din Slovenia şi am început să vorbesc despre Liubiana, pe care n-am vizitat-o, deşi puteam să vorbesc despre Bratislava, pe care am vizitat-o… Şi Kostantia a înţeles tot greşit, aşa că până la urmă Miroslava a păţit de două ori ce păţesc şi eu de mai multe ori când am spus că sunt din Bucureşti şi fiecare a urmat să îmi spună o poveste frumoasă de fapt de la Budapesta… 

(...)

Le-am văzut astăzi pe Liudmila şi Daria. Le-am întrebat dacă vin duminică în excursie. Sunt din Dublin, deşi nici una nu s-a născut în Irlanda. Au poveşti frumoase de călătorie. Ştiu deja limba italiană la nivelul spre care ne îndreptăm şi noi (au studiat la facultate, la Dublin), aşa încât încă dinainte să înceapă cursul le-am recomandat să vorbească pe stradă cu oamenii şi să citească un roman, iar pe la curs să mai treacă doar aşa să ne mai salute pe noi.

(...)

Am trecut pe la Matteo Biosa şi m-am înscris pe lista celor ce merg duminică în excursie. Adică la Dorgali, Cala Ganone şi Grotta Ispinoli. Iar sâmbătă seara toţi cursanţii ne vedem la o pizza cu Alessandra Scala. Va fi deci un weekend plăcut. 

 

mic jurnal de pe insula mea (5)

Mâine e luni şi eu n-am apucat să fac mare lucru. Teoretic ar fi trebuit să mă fi pregătit pentru săptămâna viitoare în acest weekend. Dar aici lucrurile nu se petrec neapărat cum vrei tu, iar uneori scapă de tot de sub control, întrucât poţi să stai mai mult cu oamenii decât cu tine. Asta se mai întâmpla şi acasă, însă aici nu mă deranjează deloc.

mic jurnal de pe insula mea (4)

Şi aşa a fost. Trei zile doar în casă şi in the Deathcar, cu Goran Bregovic. Desigur, în Arizona Dream.

Pe 11 septembrie 2008 mă întorceam peste Atlantic de la New York, după ce trecusem şi prin Arizona.

Pe 11 septembrie 2012 m-am întors, prin Ioana Vighi, la mine, cel de acum. Care nu am mai putut trece un ocean, dar am zburat, total, peste puţin din Marea Mediterană.

M-am întors cu jurnalul în România zilele trecute, poate de aceea nici n-am mai putut ieşi din casă.

Am slăbit câteva kilograme, nu ştiu câte.

Şi o veste bună: tocmai mi-a scris Manuela că este la ea aşa cum a fost (unul din ultimele exemplare în format clasic, pe hârtie). I-am scris dedicaţia când am fost cel mai aproape de ea - adică pe undeva pe lângă Firenze (pe care amândoi o iubim), în trenul Viena-Roma. Dar la Roma am ajuns abia duminică şi era închis la poştă. Aşa că i-am trimis cartea din Sassari, deşi o aveam la mine de la Bucureşti :)  

mic jurnal de pe insula mea (3)

11 septembrie


(...)

La Bucureşti, departe deci de mine, Un Cristian m-a invitat la CDPL Fest şi i-am spus să facă el tot ce vrea, pentru că eu nu mai sunt în ţară şi nu pot.

De şi mai departe, scriitorul american Paul Mandelbaum scrie pe larg din Los Angeles despre Bucureşti şi despre o lume din care până de curând făceam şi eu zi de zi parte. Cuvintele pe care le-a scris despre mine le copiez aici: “So, after the symposium, I seek out a couple of the younger faces in the crowd. One, a poet named Daniel Marin shakes his head with bemusement over the behavior of his elders. “They act like teenagers.” (…) When I later read some of Marin’s poems online, I am struck by the determined innocence of their voice. There’s no Tanasian anguish between the lovers in his poem “The Little Prince,” but rather an attempt to crawl into a blissful, almost childlike cocoon, from which the two can “take turns watching on the spyglass” the grown-ups outside.” (Haunted in Bucharest: fathoming my mother’s homeland by talking to its writers by Paul Mandelbaum, Los Angeles Review, September 9th, 2012)

Ieri am fost la curs şi m-a întrebat profesoara ce îmi place să fac şi, după un vid mental de câteva secunde, i-am spus că îmi place să privesc şi că uneori scriu. M-a întrebat de două ori dacă chiar am poezii şi mi-a spus că predă şi creative writing. O să-i trimit poeziile pe care mi le-a publicat Anita Natascia Bernacchia în L'immaginazione. După aceea, am fost la cumpărături cu Ruben şi cu Filipa, care mi-a arătat un fel de detergent pe care să-l cumpăr, dar era, de fapt, altceva. Aşa că am cumpărat altceva. Apoi a trecut pe la mine să-şi ia pachetul de soia pe care-l uitase (ea e vegetariană, cum am fost şi eu în urmă cu câţiva ani), mi-a spus şi ea că era altceva, i-am zis că ok.

Apoi, pepsi-pepsi-pepsi, fără motiv.

Apoi Ofelia, care mi-a spus că-i întârzie apariţia cărţii şi că cine ştie când mi-o poate trimite şi că cine ştie când mă poate vedea. Mi-a dat link la o melodie.

Apoi Adrian Suciu, care tocmai s-a întors în civilizaţie (parcă şi Eva Precub, dar în urmă cu mai multe zile). Adică la Bucureşti.

Apoi Laura Dan, care s-a implicat aproape emoţional în povestea de dinainte să plec din ţară şi sper să fie cum simte ea. E mereu optimistă, dar acum aşa simte: că o să fie bine.

Apoi, Cosmin Dragomir, sau nu. Lui Cosmin nu îi sunt restant, i-am spus dinainte să plec din Bucureşti că nu poate conta pe mine. El a publicat un material în ziarul Ring şi, din câte-l cunosc, nu se va lăsa până nu va organiza ceva şi în Club A, un fel de concert caritabil.

Apoi, Ioana Cheregi, liniştită şi liniştitoare (aşa e mereu), care vrea să m-ajute, încearcă să strângă nişte fonduri pentru mine. I-am spus că e greu, ştia.

Apoi, Alessandro, care m-a ajutat să-mi traduc prima parte din jurnal în italiană.

Apoi, Adina Dabija, deja s-a întors la New York.

Apoi sms de la Franziska.

Apoi sms de la Stefania Canterville Maiore.

(nu mai ştiu exact ordinea)

Apoi, fb şi fotografii pe care le-am postat din această insulă.

Apoi, Ioana Vighi, care vrea o poveste.  

Filipa s-a mirat că nu am vrut să beau cafea cu ea şi m-a întrebat de ce dorm tot timpul. În realitate, noaptea n-am dormit deloc, iar de dimineaţă am avut chef să stau doar cu mine, dar până la urmă i-am răspuns şi Ioanei.

Filipa m-a întrebat în timpul cursului de azi de ce lipsesc de la cursul de azi. I-am spus că sunt bine. Însă următoarele 2 zile voi sta tot în casă.