Primele veşti din Pavia

Pavia este poate cel mai "medieval" dintre oraşele Europei. Nenumărate străduţe împânzesc centrul oraşului, "ascunzând" pieţe istorice şi de artă: P-za Leonardo Da Vinci, Piazza Castello, P-za San Michele, Piazza della Vittoria, P-za Italia, Piazza Petrarca, Piazza Duomo, P-za Municipio, P-za S. Pietro, P-za Tribunale, P-za Dante şi nu numai. Cele mai multe străduţe au sens unic, dar circulaţia maşinilor e foarte redusă oricum. Am văzut, în schimb, multe biciclete.

Zilele acestea, italienii au sărbătorit pe străzi până noaptea foarte târziu: n-a fost un festival oarecare, ci unul ce a scos în evidenţă ce are Pavia aparte. "Festival dei Sapere" caracterizează perfect oraşul (unul cu 25 000 de studenţi la o populaţie de 75 000), e un dialog între oraş şi Universitate. Tema de anul acesta a fost Identitatea omului contemporan: omul şi dublura sa. Mai precis, un splendid dialog între cultura ştiinţifică şi cea umanistă.

Ce am văzut zilele acestea la Pavia (un oraş altfel foarte liniştit) nu m-aş fi aşteptat să existe decât poate la Sao Paulo sau Rio de Janeiro: mii de oameni pe străzi, pe străduţele din centrul medieval al oraşului.

În micuţele pieţe supra-aglomerate se desfăşurau câte 5-6 evenimente simultan, de la piese de teatru la jocuri pentru copii, muzică contemporană, clasică, jazz, conferinţe (am asistat la vreo trei de mare succes, dintre care două au abordat teorii contemporane ale fizicii), expoziţii inedite şamd. Mi-au plăcut foarte mult concertele din piaţa Leonardo Da Vinci. După o anumită oră, în acelaşi loc am putut viziona selecţii din cele mai renumite materiale din istoria video-clipurilor. Am revăzut astfel video-clipuri cu Madonna anilor '86-'89, Prince, Michael Jackson, dar şi Edoardo Vianello, Peppino Di Capri (printre cei care au introdus rock-ul în Peninsula), Giorgio Gaber, Adriano Celentano etc.

Pe diversele străduţe ce făceau legătura între "punctele cheie" te puteai trezi în mijlocul vreunuia din dansurile spontane. Spun "dansuri", dar oamenii pur şi simplu săreau, cântau sau făceau tot felul de “piruete” ciudate. Unii nu erau italieni. Pavia e un loc foarte potrivit pentru turişti, e un fel de Sighişoara în variantă nord-italiană. Cu oameni care ştiu să se bucure de cele mai diverse forme de cultură şi artă.

În timpul festivalului erau locuri de unde puteai lua cărţi gratis. Iar cele două publicaţii cu un pronunţat caracter local (cotidianul oraşului şi revista Universităţii) se distribuie gratis tot timpul. Le-am citit selectiv :)

O serie de evenimente au fost găzduite în spaţiile dintre holurile Universităţii (un fel de mini-pieţe, cu statui şi destul loc pentru conferinţe). Toate "holurile" sediului central al Universităţii (unde sunt Facultăţile de Litere, Istorie, Filosofie, Ştiinte Politice, Drept) sunt în aer liber.

Italienii nu ştiu (decât prin excepţie) limba engleză. Dar uneori înţeleg. Mă amuză foarte mult: unora le vorbesc în engleza, aceiaşi îmi răspund în italiană. Şi ne înţelegem perfect :)

Cofetăriile din Pavia sunt foarte interesante. Cele mai multe au sigla "Gelato Terapia" şi vând numai îngheţată.

Magazinele (dar şi instituţiile, ghişeele, mai ales!) au un program “în două trepte”, de la 9:00 la 12:00/13:00 şi de la 14/15/16 la 19:00. Nu am găsit nici o piaţă agro-alimentara, dar există vreo două "Super Mercati". Iar pâine am zărit într-un singur loc (până acum). Şi costă între 7 şi 15 euro. :D Am mâncat numai la Mc Donald's!...

Later edit (adica peste vreo 3 săptămâni): se poate găsi şi pâine (f) ieftină, am identificat încă 4 Super Mercati de care sunt foarte multumit (am descoperit acum o metoda de a face cumpărături în funcţie de oferte – ceea ce înseamnă că anumite produse le cumpar într-o săptămână de la un Super Mercati, în altă săptămână de la altul etc.), multe alte oraşe italiene sunt un fel de Sighişoara şi aproape fiecare oraş cât de cât atent cu sine însuşi “posedă” un centro storico straniu (pentru cei nefamiliarizaţi) şi prietenos. Motiv pentru care mă voi şi plimba foarte mult! :)